Oglinda Lunii

Nu stiu cum s-a suprapus ca in ultimile zile ma invart numai printre haine...

Pe Deutche Welle incerc sa descifrez un reportaj despre haine, intamplator am ajuns si la un filmulet romanesc (nu trimisa de cei de pe DW stati linistiti) despre cum se imbraca romanii. S-a dat la ProTv ceea ce nu i-a ridicat rangul in ochii mei dar pana la urma l-am urmarit pana la capat caci era un bun exemplu de asa nu. Si pentru ca mai are niste faze memorabile cu toti baietii de baieti din cea mai celebra discoteca din Arges, cu mireasa care e saraca rau cu duhul, cu adidasii de 300 de lire si topul de 200 de euro.

Si m-am intrebat nu cum se imbraca lumea din jurul meu, caci asta stiu.Eu nu am de-a face cu discoteca sau cluburile asa ca pot sa spun ca lumea cu care ma inconjor are 3 tipuri de a se imbraca: sportiv, comod sau la moda. Din fericire nu insa si extravagant....sunt o fericita veti spune...Dar este excat ca la Faceebook (iti alegi prietenii pe care ii vrei). Cum ma imbrac eu? Pai sportiv, comod si pe alocuri serios. Fara paiete si sclipici dar cu o rochita tricotata faina sau cu pantaloni negrii si camasa alba....As vrea sa ma imbrac mai des in fusta, sa port cizme si toate cele dar uneori e atat de greu sa te scoli mai devreme sa pregatesti toate cele incat blugii sunt o scapare comoda...Nu inseamna insa ca nu imi place sa ma imbrac ingrijit, cu tendinta spre classy. Simplu, fara bijuterii si mai ales nu cu tinichele...Iar regula aceea spusa de directoarea colorata e singura de bun-simt din ce a afirmat: geanta si pantofi asortati..as adauga si manusi dar sa nu intindem coarda prea mult...

La ce bun sa dai 200 de euro pe un tricou cand cu banii acestia iti poti cumpara cateva haine cu gust pentru un an intreg...si la ce bun sa dai 200 de euro pe niste paiete, dar sa nu ii dai pe o geanta si o pereche de pantofi de piele bine lucrati care sa te tina cativa ani?

E o plantuta verde, daruita de bunica de ziua mea, care sta cuminte la mine pe birou. Cand am primit-o avea frunze rosii in varf-pe post de petale, care usor usor s-au uscat si le-am rupt. Dupa care, am crezut ca o sa moara de tot...ma si vedeam jeluind cate o frunza si ajungand sa pastrez pe birou un ghivechi plin cu pamant...ma gandeam ca e bun si acela ca imi aminteste de munte.

Dar odata ce a venit frigul, plantuta mea cu preferinte racoroase si-a revenit. Frunzele usor ingalbenite pe margine s-au inverzit la loc, si a inceput sa creasca usor usor, dreapta si din ce in ce mai verde. Mai pastreaza doar o urma de rosu in frunza cea mai de sus ca o amintire a primaverii.

Isi primeste apa regulat, la radacina asa cum m-a invatat bunica si acum, de sarbatori are o multime de lastare verzi. Mi se parea mie ca s-a indesit dar nu eram sigura. Insa acum, zilele astea am avut mai mult timp sa stau cu ochii pe ea si e plina de noi frunzulite mici, ca niste sabii ce se inalta spre ...tavan. Stam langa fereastra sa avem lumina si sa crestem mari. Din batul care ajunsese la sfarsit de vara acum ma tem ca nu o sa mai am loc in ghiveci si va trebui sa il schimb .

Plantuta mea traieste si intra in noul an mare si frumoasa...si eu, odata cu ea.