Am inceput sa cochetez cu mersul la innot prin vara anului trecut, cand, dupa Triatlonul fara asfalt m-a cuprins asa un avant cum ca as vrea sa innot mai bine decat voiniceasca mea fara sare si piper. Cum Radu deprinsese tehnica innotului crawl cu capul in apa, si respira cat de cat corect, l-am luat pe post de profesor. Ironia sortii este ca in scoala generala invatasem sa innot cu capul in apa, si sa respir pe o parte anume (respiram pe dreapta pe atunci), dar am uitat cu desavrasivre cum se face, peste ani.
Primele incercari la strand la Cara nu s-au soldat cu rezultate spectaculoase, si daca am invatat usor usor sa respir pe o parte, cand venea vorba de dat si din maini, erau prea multe actiuni de facut in acelasi timp, si ma incurcam. Oricum m-am apucat toamna, destul de tarziu de aceasta activitate, si dupa 3-4 iesiri la bazinul in aer liber a venit vremea rece.
Apoi am mai cochetat cu experienta pe franturi de bazin in concediu, dar in apa termala nu ai prea mult spor la innotat. Totusi e drept ca la fiecare nou contact cu apa, simteam ca se mai aseaza cate o caramida. De exemplu acum puteam sa respir in ce ritm doream, la 2 batai, la 3 sau la 4. Am citit cateva chestii pe net, m-am uitat pe la niste filmulete pe youtube si am constatat ca cel mai bine ar fi daca poti sa respiri la 3 batai. Zis si facut, asta a mers usor...
Am revenit cu Radu in primavara la Diamond unde mergem din cand in cand, seara tarziu cand e destul de liber. Pasul cel mai greu a fost sa imi coordonez, pe termen lung, bratele cu respiratia. Initial nu imi iesea decat cate un bazin, si asta, nu fara efort. In a doua experienta la Diamond deja dadeam 1 sau 2 bazine legate, si am strans ceva bazine in total, dar nimic constant si in plus, mergeam ca “pisatul boului” (nu in sensul de incet) ci in sensul de stramb/serpuit/fara directie.
A treia iesire la Diamond, imi propusesem sa leg 4 bazine (sa sar de la simplu la dublu). Am fost intr-o pasa excelenta si la bazinul 4 nu imi venea sa ma opresc. Abia incepusera sa se lege lucrurile, si respiratia se calmase din gafaitul de inceput, simteam ca incep sa ma inteleg cu apa si cu ritmul. Imi dau seama cat de bun ar fi un bazin de 50 m in care nu ai perturbari de genul, ajungi la capat, schimbi si tot asa. Si am mers asa, din bazin in bazin: ma opresc dupa bazinul 5, 6, 7....Pana la urma m-am oprit la bazinul 8.
Se stransesera abia 160 m si targetul meu de 750 m pana la Rusalii era inca departe. Mi-am facut un plan indraznet in minte, in care nici eu nu credeam, de genul daca innot in urmatoarele 4 saptamani: 15, 20 ,25 ,30 de bazine ma apropii de target. (ps: bazinul la diamond e doar de 20 m).
A patra iesire a inceput cam fara chef. Veneam fix dupa EcoMarathon si febra musculara ma astepta la cotitura daca nu faceam ceva. Asa ca am facut, m-am lasat trasa de Radu si am ajuns la Diamond, desi fiecare particica a mintii ma intreba de ce fac asta. Mi-era chiar frig si imi doream mai repede niste apa termala decat bazin. Chiar imi daduse prin minte sa incerc sauna, caci eram singura in tot vestiarul de la fete, si la piscina era pustiu. Dar de sauna m-am calmat ca au venit 2 pitipoance si m-am grabit in bazin sa imi ocup culoar. Pentru a combate febra musculara am zis ca dau 1-2 ture de bazin, cu pluta, doar din picioare. Chestie care nu a mers, decat jumatate de bazin. Am obosit repede caci mai mult mergeam in spate sau stateam pe loc decat innotam (am ajuns sa o inteleg si eu astfel pe Oana, care imi spunea ca ea nota si in loc sa avanseze mergea ca Racul-deci se poate). Asa ca las deoparte pluta si ca sa ma incalzesc incep sa innot.
Ajung la 10 bazine si inca merge, deci targetul de 15 e fezabil. Ajung la 15 si inca merge, ba merge chiar foarte natural. Asa ca nu ma opresc. Devin un mic peste si ma simt bine. Nu trag foarte bine, dar respir fara efort, din ce in ce mai natural si fara sa ma mai gandesc. 20 de bazine, imi trece prin gand sa ma opresc, dar totusi, daca as putea duce pana la 500m avand in vedere ca nu sunt chiar asa de obosita. Intre bazinul 20 si 30 mi-a fost cel mai greu. Mai intai pe la bazinul 22-23, cand deja simteam ca bratul stang a devenit de fier si d-abia ma mai folosesc de el (senzatie care a trecut insa fix la bazinul 25, asa ca am mers inainte J ) si apoi dupa bazinul 27, cand deja d-abia asteptam sa vina sfarsitul bazinului sa schimb directia. Am tras din greu de mine pe ultimile 3 bazine, dar la sfarsit, cand s-au implinit cele 30 de bazine am fost nespus de bucuroasa. Probabil a fost declicul care de acum o sa ma tot cheme la innot, pentru a innota mai mult sau mai repede, pentru a dezvolta si o alta relatie cu apa, pentru ca la mare sa ma pot desprinde de siguranta malului/a pamantului de sub picioare.
Si nu e nevoie de prea mult ca sa innoti: un costum de baie, o casca si o pereche de ochelari.
In Bucuresti cel mai greu e sa gasesti locul in care sa faci asta la un pret rezonabil insa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.