miercuri, 6 martie 2013

In loc de martisor

O postare restanta, de vineri 1 martie.

In loc de martisor, mi-am facut cadou… o alergare.

Si a fost pe deasupra cea mai faina alergare de anul asta! Asta si pentru ca am si avut foarte putine alergari (cat sa le numar pe degetele de la o mana), asa ca trierea s-a facut cu mare usurinta :).

Azi avea sa se arate soarele. L-am vazut pe harta cu precipitatiile, l-am urmarit o saptamana intreaga sa vad daca dispare din nou la sfarsitul saptamanii si joi seara pentru ca era inca in carti, am aruncat la fundul rucsacului o pereche de colanti.
Intreaga dimineata ma simt din nou tradata caci ziua este gri…Cri,cri, cri,iarna gri, nu mai pleci odata ? Dar pe la doua se face lumina si apoi ma rog ca soarele sa nu dea din nou bir cu fugitii…sa tina cu mine…sa astepte pana la 16.30, cand cu o pofta nebuna izbucnesc in alergat. Ochisem demult parcul de langa mine, aranjat in stilul unei gradini englezesti (Neuen Garten-Noua Gradina), iar acum plec sa il descopar. 

Zona in care lucrez e tot opusa stilului Pipera din Bucuresti. Lucrez la periferia unui oras mic (dar nu mai putin sarmant) dominat de nota indiviuala a lui Friedrich der Große, cu un stil arhitectonic unitar, aproape in acelasi timp de centrul istoric, de un imens parc ce inconjoara resedinta de vara a acestui mare om din istoria prusaca si la 3 minute de o salba de lacuri si vegetatie. Spre lacul numit Lacul cel sfant (Heiliger See) alerg si eu acum si acolo, pe malul lui, gasesc primavara!
O privesc de la fereastra Bibliotecii gotice ce tine de Palatul de marmura
In nemiscarea platosei de gheata ce acopera inca in multe locuri suprafata lucioasa a apei, in micile ochiuri de apa in care cateva rate salbatice primesc de mancare din mana unui baietel insotit de bunicul sau, in pamantul amestecat cu un pietris fin, ce se simte inca moale (dar si nu noroios) sub talpa adidasului meu, in Palatul de marmura ce se reflecta tacut si alb in apa ce sclipeste azi binecuvantata de soare, pe canalul mic ce se strecoara drept printre salcii prin spatele unor vile cu ponton mic la scara, in zambetul generos al unui baiat cu care ma intersectez si care alearga in pantaloni scurti si pe care il inteleg dintr-o privire.
Lacul inca inghetat
Palatul de marmura- parte din lista de palate
din Postdam, incluse in patrimoniul UNESCO












Picturi de pe peretii Palatului de marmura-aici este reprezentata "Forta/Puterea"
In spatele caselor, la apus
Ratustele de care vorbeam mai sus
Maine plec cu bicicleta...nu am nicio scuza, ma simt optimista din cap pana in picioare si plec cu Radu sa gasim primavara.


3 comentarii:

  1. Si eu am in plan o prima alergare dupa multa vreme, iar bagajul cu echipamentul tocmai a sosit :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper ca vei introduce in alergare si Mount Royal...si neaparat sa o documentezi.

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa fie interesant ca daca e sa alerg direct pana la Mount Royal, o sa cam fiu lesinata cand ajung acolo, dar o sa fac si proba asta dupa ce-mi mai reintru in puteri :D

    RăspundețiȘtergere