Am mai scris acum ceva timp despre cultura pe care o au nemtii pentru paine. Sau poate ca e deja afectiune...In multe locuri din lume painea e un aliment important. Nici Romania nu se abate de la regula, in mediul rural cel putin, painea fiind in prezent o necesitate zilnica. Ea ajunge atat in farfuriile oamenilor cat si trocul animalelor. Insa daca la noi painea cautata (si apreciata) e in majoritate cat mai alba si mai frumos crescuta, la nemti lucrurile sunt diferite de la o zona la alta. Ceea ce este comun insa, ramane atasamentul lor pentru paine. Nu sunt putini cei care spun ca plecati pentru mai mult timp din Germania, au simtit acut lipsa painii cu care erau obisnuiti. Adica, daca mie imi lipsesc Carpatii si varietatea peisajului din Romania, nemtilor le lipseste painea. Si stand 18 luni in Berlin, pot sa zic ca incep sa ii inteleg.

Brutariile sunt ceva la fel de important in viata nemtilor ca si supermarketurile ori farmaciile. Uneori, pe site-urile de anunturi imobiliare, la descrierea zonei in care este amplasat un apartament sunt precizate si distanta pana la cel mai apropiat supermarket, pana la cea mai apropiata farmacie si brutarie. Alteori, citind review-uri ale hotelurilor din Berlin am gasit comentarii de oameni nemultumiti ca langa hotelul X, amplasat intr-o locatie idilica, in mijlocul padurii, nu se gasea nicio brutarie la care sa poata servi micul dejun. Ba, uneori brutariile sunt chiar "mai cu mot" fata de restul magazinelor. Daca duminica tot este inchis (cu exceptia catorva supermarketuri din gari), unele brutarii (inclusiv in orase mai mici) au deschis in intervalul 7-10 sau 8-11. Suficient cat neamtul sa se scoale, sa se imbrace, sa coboare sa cumpere painicile calde si apoi sa pregateasca si sa serveasca un mic dejun prelungit in familie, dupa regula 2 din "How to be german in 20 easy steps".

Acum insa, desi brutariile sunt pe toate drumurile si toate au clienti, ele nu sunt patiseriile sau covrigariile romanesti. La brutarie gasesti cam 70% paine, ceva sandvisuri (tot cu painea lor) si ceva produse de patiserie (gen eclere, cartofi, polonezi cu vanilie etc). Insa painea e de baza. Dupa pranz nu se mai coace nimic de patiserie, ci doar de brutarie, sa aiba omul ce lua acasa cand vine de la munca si se opreste sa cumpere paine. Acum si painea difera (si de la o tara la alta, dar si de la o zona la alta). In Berlin cel putin, procentajul de paine alba e de cam 25% din totalul painilor (poate chiar mai putin). Restul este paine din faina integrala, paine cu diverse seminte, paine neagra etc. Preturile sunt si ele inversate. Chiflele albe sunt 20 de centi, cele din faina integrala cu seminte de dovleac, mac etc, pleaca de la 50 de centi. Chiflele au de regula afanatori, ele fiind gandite sa fie consumate calde/proaspete. Painea in schimb este bine indesata, putand sa tina o saptamana fara probleme. Recordul momentan este detinut de painea de mai jos, ce a rezistat 3 saptamani (tinuta insa la frigider, in stergar). Bineinteles ca in zilele noastre, brutarul nu se mai trezeste la ora 4 pentru a coace painea de dimineata si cand vorbesc de brutarii, ar fi mai corect sa spun lanturi de brutarii ori francize. Totusi in orasele mici, am gasit in continuare brutarii cu produse "home made". Este foarte simplu sa iti dai seama dupa combinatia gust +aspect+pret, daca o prajitura e facuta industrial sau nu.

Painea curenta

Citeam intr-un articol de pe Deutschewelle si despre diferentele regionale. De exemplu in vestul Germaniei (in bazinul Ruhr) se consuma majoritar paine neagra ori paine integrala, acest obicei fiind o mostenire din perioada in care in zona se extragea carbune, munca fizica era grea si oamenii aveau nevoie de energie si de alimente satioase. Pe de alta parte, in sudul Germaniei, painea neagra nu este nici pe departe atat de cautata, brutariile pregatind zilnic cantitati impresionante de covrigi (Brezel)-deci paine alba. Brezel, bere si un Weisswurst.

Astfel, datorita importantei pe care nemtii o acorda painii, nu este de mirare ca exista o organizatie caritabila numita "Brot für die Welt", aparuta prin 1959 in Germania, pe langa Biserica Protestanta si care are ca principal scop asigurarea unor resurse decente de hrana pentru locuitorii tarilor subdezvoltate, dezvoltare durabila, agricultura sustenabila. Urmeaza sustinerea educatiei si sanatatii, lupta impotriva violentei si sustinerea demoractiei. Reclamele lor prezente cam peste tot in Berlin sunt destul de sugestive si cred ca au si un oarecare impact deoarece semintele pe care incearca sa le planteze gasesc un teren propice in mentalitatea germana atasata painii. Cred ca atunci cand ii spui unui german ca oamenii din tara X nu au o paine sa puna pe masa, reusesti sa il atingi la o coarda sensibila...