Exista o vorba care spune ca ar fi bine ca fiecare om sa planteze de-a lungul vietii sale macar un pom. Insa va imaginati voi, drage romance, cum ar fi daca ar exista si o vorba de genul: fiecare femeie sa isi coasa macar in viata o camasa, eventual o ie, avand in vedere simbolistica reunita de aceasta piesa de vestimentatie si importanta ei in randul straielor populare?
In zilele noastre ar fi o proba de indemanare (sa fim seriosi, suntem din ce in ce mai straine de ata si de ac), de imaginatie (asta daca vrei sa iti compui singura modelul), un exercitiu de zen (va imaginati stand in fotoliu si in loc sa sariti din site in site, sa urmati cu atentie si concentrare modelul), dar in primul rand ar fi o redescoperire a identitatii, o reintoarcere la origini. Din cauza primelor trei motive citate mai sus nu ma vad inca facand asa ceva. Insa desi obisnuiesc sa dau verdicte, viata m-a invatat sa le temperez adaugand un "inca". Maturitatea poate isi spune si ea cuvantul, sau pur si simplu experientele anterioare care mi-au demonstrat de nenumarate ori "niciodata sa nu spui nicioadata". Deci, cum spuneam, momentan, mai repede muncesc ceva si pun un ban deoparte si imi iau o a treia ie.
 |
| Una din iile mele |
Insa intre o ie perfecta (si implicit admirata), dar cumparata, si una imperfecta, dar iesita din mainile voastre, ce ati alege? Daca ati purta ia cusuta de voi si cineva v-ar spune cat de faina este, sau v-ar intreba de unde ati cumparat-o, chiar si daca nu veti recunoaste ca ati cusut-o voi (poate din modestie, poate din timiditate), nu v-ar creste inima de bucurie?
Ei bine, ceva de genul acesta face prietena mea Kya in momentul de fata. Si nu pot decat sa o admir pentru curajul pe care l-a avut cand s-a apucat de acest proiect. Nu, nu pentru munca la care s-a inhamat (astea au fost primele cuvinte care mi-au venit sub degete cand scriam acest text), ci pentru initiativa. Atunci cand o faci cu drag, atunci cand pui suflet, atunci cand o faci dintr-o pornire interioara nu mai este o munca. Este un drum, este o cale. Nu ai de unde sa stii unde te va duce acel drum si ce fel de om vei deveni atunci cand vei ajunge la capat, dar cu siguranta vei invata lucruri noi, despre tine si despre lumea care te inconjoara. Despre radacinile tale poate, despre valori, despre trasaturi de caracter pe care doar le intuiai sau care stateau undeva ascunse, asteptand doar oportunitatea de a iesi la iveala. Si mai pot sa mai fac ceva pentru tine Kya: sa te incurajez, sa iti spun ca eu cred ca vei reusi, iar ia va fi cea mai frumoasa piesa din colectia ta vestimentara. Sau cel putin va fi bluza pe care o vei purta cu cea mai mare mandrie.
Si daca pana acum nu m-am gandit niciodata la a face asa ceva, acum s-a plantat cumva samanta si poate, cine stie, cand va da de pamant fertil, va incolti.
Imagini cu ia Kyei (in devenire): Pasul 4 si pasul 5.
Uf, Mike! Ştii ca noi suntem niste luptătoare (cum sunt toţi pinguinii), deci nu îmi stă bine să mă emoţionez, dar de data aceasta ai reuşit foarte uşor să faci acest lucru. Şi nu pentru că micul meu proiect a fost subiectul abordat de tine, ci pentru că ai intuit perfect, în toate amănuntele, care au fost motivele pentru care am trecut la treabă. Mulţumesc pentru vrăjitorie! ;) Poate, mai târziu, voi scrie şi eu despre acest Khan Tengri al meu (păstrând proporţiile şi respectul pentru tot ceea ce intreprinde Radu), deşi tu ai scris cam tot :)
RăspundețiȘtergereMai fetelor... ma puneti si pe mine pe jar.
RăspundețiȘtergereIntentionam sa-mi cos o ie aici, doar ca in Montreal am reusit sa retez toate initiativele cu care plecasem, una dupa alta, pana si cele dragi. Poate pentru ca-mi propusesem sa fac lucruri doar pentru a fi impacata cu ideea ca plec? Sigur da.
Asa ca, draga Kya, draga Mike, vine o zi cand ne vom coase iile, nu stim cand, dar stim de ce.
Tu Kya ti-ai inceput a-ti coase raurile pe panza si e ca o confirmare ca ziua asta chiar vine :)
Vine, vine, Claudia...Am sentimentul ca ne va prinde pe fiecare din urma. Trebuie doar sa intrii in starea necesara, caci apoi te duce valul.
RăspundețiȘtergere