Se afișează postările cu eticheta germana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta germana. Afișați toate postările

miercuri, 5 martie 2014

Cantina

2 comentarii:

Aseara lenea a  invins si nu m-am invrednicit sa pregatesc nimic de mancare, asa ca astazi la pranz, manata de o foame de lup, m-am decis sa incerc cantina despre care auzisem una alta prin firma. 

Experiente anterioare cu cantinele am mai avut. 

Pe cand lucram in Pipera in cladirea unde munceam exista si o cantina (oficial), in realitate ceva intre restaurant si cantina, daca e sa ne raportam la preturi si la diversitatea produselor. Era in mod cert o "impinge-tava" pentru corporationisti cu salate ce incepeau de la 6.50 lei si cu variante complete de felul 1 si felul 2 la care lasai lejer doua bonuri de masa. Astfel incat ii treceam rar pragul, pentru o salata, o portie de orez cu legume sau cate o chifla. 

Ulterior, in Germania, mancam cam de doua ori pe saptamana la cantina. Nemtii erau organizati si afisau de vineri intregul meniu pentru saptamana urmatoare, asa ca stiai din timp daca pentru ziua x se merita sau nu sa iti iei mancare de acasa. Marti era zi de snitel, miercuri de paste, joi de gulas, vineri de peste...In plus nemtii mai veau doua calitati: oamenii erau eficienti avand doar 3 feluri de mancare: unul cu carne suficienta, unul cu putina carne si unul vegetarian. Mai adaugati 2-3 supe tot atatea salate si 2 deserturi si intregiti oferta cantinei. A doua calitate era pretul corect. Nici prea mult, nici prea putin, cam cat facea mancare. Totul avea insa un defect pe care nu il puteam imputa neaparat bucatarului: mancarea avea vesnicul iz de plastic pe care il au chestiile semipreparate si cred ca asta era unul din rolurile sosurilor in care se scalda  mancarea. Oricum, sa ne intelegem, nemtii nu sunt italieni si nici gurmanzii francezi. Nemtii mananca pentru a-si astampara foamea, scopul este precis si nu facem la masa de pranz fantezii culinare. Punct ochit, punct lovit, mergem mai departe la munca. 

Cantina la care am ajuns insa,  nu seamana cu niciuna din experientele anterioare. O incapere relativ mica, cu maxim zece mese verzi de plastic a cate sase persoane, cu doua vitrine frigorifice antice, vechi si de demult si cu meniul scris pe un petec de hartie, felurile de mancare epuizate fiind taiate cu pixul. Aleg niste pilaf cu pulpa de pui si vad ca mancarea imi este pusa intr-o farfurie de ceramica asa cum am acasa. Ma intreb cu un oarecare zambet in coltul gurii daca imi dau farfuria la pachet si apoi va trebui sa le-o aduc inapoi cum faceam pe vremuri cu sticlele? Farfuria a fost insa un stadiu intremediar, caci apoi m-am trezit cu mancarea calda in caserola si in timp record am ajuns inapoi la birou si partial cu o foame de lup, partial cu o curiozitate copilareasca am deschis capacul si am lasat prima lingura de pilaf sa mi se topeasca in gura. Nu era rau deloc, ba din contra, as putea spune ca era unul din cele mai bune pilafuri mancare de mine pana acum, mai ales ca de cand am descoperit orezul cu legume nu prea ma mai ating de pilaf. Nici pulpa generoasa nu m-a dezamagit, si la finalul mesei era ca si cum as fi mancat mancare de acasa. O diferenta semnificativa intre mancarea comandata acum vreo doua saptamni de la o firma de catering din Militari care era si mult mai scumpa dar si lipsita de gust...
Read More

vineri, 6 decembrie 2013

Mos Nicolae a venit cu...orkanul

3 comentarii:

Limbii germane i se pot asocia multe adjective, dar "melodioasa", in niciun caz! Prima imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la modul in care suna germana comparativ cu limbile latine este caricatura de mai jos (cuvantul fluture in mai multe limbi).


Astfel, daca pentru delicata insecta nemtii au un cuvant atat de complicat (a si citi "dur"), nu ma mira faptul ca pentru un uragan, au cuvantul "orkan". Dar, oricat de periculos suna, orkanul nemtilor a fost imprumutat de la olandezi (de la orkaan, cu aceeasi semnificatie), cuvantul olandez, venind la randul lui de la spaniolul huracán, ce deja ne suna cunoscut.

Ei bine, in nordul Germaniei (si tangential in Berlin) este in desfasurare un asemenea uragan. Dar furtuna de fata nu a lovit doar Germania, ci mult mai multe tari din nordul Europei, si poarta nume diferite dupa cum am aflat cu interes de pe wikipedia: Bodil (la danezi), Sven (la suedezi), Sinterklaasstorm (la olandezi)-cu alte cuvinte "Furtuna de Sfantul Nicolae", Cameron (in Marea Britanie), Ksawery (la polonezi), si Xaver (la nemti).

Daca esti vant si vrei sa te numesti orkan, trebuie sa poti! Sa poti sa bati cu cel putin 117 km/h, adica sa atingi nivelul 12 (din 12) de pe scara Beaufort a fortei vantului. Nu poti asa de tare? Atunci nu esti decat cel mult o frutuna cu aspect de orkan. Dar nu esti un orkan adevarat, si nu o sa intrii in statistici ca atare. Na, sac! 

Din placerea nemtilor de a avea cate un termen pentru orice, orkanul, prin definitie e furtuna ce vine dinspre Atlantic (deci cam tot ce ajunge in Europa). Furtunile dinspre Pacific se numesc "taifun", iar cele dinspre Oceanul Indian "ciclon". Va rog sa nu le confundati!

In ceea ce il priveste pe Xaver, autoritatile locale sunt destul de relaxate, mai ales ca Berlinul va fi doar tangential afectat de uragan. Totusi, dupa vorba "perfect planning prevents pathetic performance", ieri, scoala s-a terminat mai devreme, iar azi nu era oligatoriu sa mergi la scoala. Situatia se arata mai serioasa in zona Marii Baltice, dar chiar si asa, autoritatile feredrale sunt optimiste, caci doar o mica parte din Germania va fi afectata. O situatie mult mai buna decat in 2007, cand Kyrill "a maturat" intreaga tara.
Avertizarea meteorologica
Asa ca, nu imi ramane decat sa ma uit pe fereastra si sa il admir pe Xaver-orkanul.

Tschüss!

Read More

joi, 28 noiembrie 2013

November blues

Un comentariu:

November has tied me
To an old dead tree
Get word to April
To rescue me
(Tom Waits)


Asa scriam la inceputul lunii, intr-o postare de pe blogul de munte. Am tot asteptat o luna intreaga, dar nu m-a salvat nimeni sau nimic. Dar nu e nicio problema. Ma salvez singura, in mai putin de o luna.Cel mai mult detest la Berlin, iarna. De fapt intervalul 1 noiembrie-1 aprilie. Este groaznic. 5 luni in care sa descoperi si sa redescoperi cate nuante are gri-ul. Cate sa aibe? Una singura. Cea mai monotona culoare! Dupa sederea in griul Berlin mi-am propus sa nu imi mai cumpar niciodata haine gri. Culoarea asta nu are personalitate, pe cuvantul meu.

In mod ciudat ma bucur ca ma intorc in Bucuresti. Da, in orasul acela gri, in tara aceea gri. Dar cel putin acolo, zilele gri sunt intrerupte de zile insorite.Si la propriu, si la figurat vorbind. Acolo cand gerul musca si zapada e de jumatate de metru (cu urme de urina si fecale prin ea), sunt zile cu soare. Zile cand vrei sa iesi din casa. Zile cand "afara" te cheama. In Berlin nu te cheama decat caloriferul. Exista si un verb pentru asta: "kuscheln". Imaginati-va o pisica, ce se suie pe soba/calorifer, se face covrig si sta si cugeta la nemurirea sufletului pisicesc. Sau si mai bine, se baga in pat langa voi, se face covrig sub patura si incepe sa toarca.E fix asta e "kuscheln". Ma intelegeti. Iesi afara putin, dai din maini si din picioare cam o ora ca sa iti faci programul de jogging, frigul si umezeala iti intra in oase, si apoi, te bagi la caldurica. Eventual langa cineva drag. In Romania e frigul acela uscat. In Berlin e cald, daca e sa facem o comparatie. Cu variatii minime intre zi si noapte si cu plafonul de nori jos, foarte jos. Astfel nu ai nici zapezile de alta-data, nici gerul Bobotezei, dar ai o umezeala bolnava ce iti intra in oase. Si in suflet. In Berlin am invatat sa apreciez sauna.

O, si berlinezii isi doresc soarele. Atat de mult, incat in prognoze, atunci cand se anunta jumatate de ora de soare pe zi, deseneaza un cer variabil.

Pfff, ma bucur nespus ca nu va mai exista o a doua iarna in Berlin. Ajungeam sa dau in depresie, zau asa! Oricum, zilele trecute tot urcand pe blog jurnale din 2008 si 2009, ma uitam cat de pline erau lunile acelea. Si le comparam cu cat de goale sunt lunile de acum. Aceleasi luni: noiembrie si decembrie, dar doua locatii diferite. Suferim de aceeasi problema precum Claudia si Andrei. Nu ne (mai) atrage nimic. Mi se pare interesant cand ma gandesc ca in Piatra Craiului, dupa ani de zile de mers pe munte, inca mai am trasee de trekking pe care nu am fost si pe care mi-as dori sa merg. Aici, dupa ce am scanat dealurile aflate pe o raza de 300 de km de jur-imprejur, suntem in pana de idei. Am facut deja cele mai cele trasee de acolo. Cele mai lungi, cele mai grele, cele mai cele. Asa ca nu mai avem ce face. Pentru cicloturism e prea frig si ziua prea scurta. Zapada pentru doage nu este. E doar gri.

Pana una alta, cat scriam postarea asta, afara a iesit soarele. Ma imbrac si fug, pentru ca daca va dura doar 30 de minute cat scrie in prognoza, macar sa apuc sa ies din casa.
Read More

joi, 31 ianuarie 2013

The Awful German Language

Niciun comentariu:

Cartea asta e neasteptat de populara la mine la munca. Cum peste 50% din angajati nu sunt nemti si cum mare parte din ei vorbesc engleza la nivel conversational, e mereu recomandata cu zambetul pe buze. Noilor veniti si neantrenati in ale limbii-ca preview a ceea ce va urma daca vor avea de gand sa invete germana, iar celor ce rup putina germana, ca o confirmare a provocarii pe care o depasesc (si care se intinde pe ani de zile).
De la sine inteles, recomandarea vine intotdeauna de la imigrant la imigrant si niciodata de la un neamt, iar cel ce o recomanda zambeste tacit in sinea sa, gandind « uite fraierule la ce te inhami ».
Am primit si eu recomandarea inca din primele zile dar a trecut ceva timp pana sa ma apuc sa o citesc, desi carticica nu cere mare angajament fiind usoara, scurta si extrem de glumeata iar daca stii putina germana poti chiar empatiza cu problemele existentiale pe care aceasta limba i le ridica lui M.Twain in 1800 toamna. In mod cert nu trebuie sa pierdem din vedere ca la vremea aceea resursele privind invatarea unei limbi (chiar si in mediul in care aceasta se vorbea) erau mult mai limitate decat posibilitatile actuale, dar asta nu inseamna ca azi, pentru omul de rand, invatarea Germanei e floare la ureche.
Twain trece in revista cateva aspecte de baza ale gramaticii, tratandu-le cu un amestec de haz, inocenta, informare (caci cartea nu e nici pe departe scrisa pe genunchi) si pastrandu-si nota de imigrant intrigat, pentru ca, nu trebuie sa uitam, limba la care se raporteza autorul este engleza
Astfel, special pentru Em, am spicuit cateva fragmente, savuroase si adevarate, despre particularitatile acestei limbi, pe care da, vei ajunge sa o inveti daca vei sta suficient de mult in acest mediu.

  • Stiu ca unul din cliseele limbii germane sunt cuvintele interminabile de tipul :
Unabhaengigkeitserklaerungen (declaratii de independenta)  pe care Twain le acuza ca nu sunt cuvinte, ci procesiuni alfabetice.
In cartea sa exista si o caricatura relevanta, insa va asigur ca lungimea substantivelor e de fapt cea mai simpla parte caci odata ce cunosti sensul cuvintelor de baza, ele se pot uni si combina in mii de moduri, nepunand probleme reale de descifrare (ci poate doar de traducere).

  • Pe mine una ma sperie cuvintele scurte:
De exemplu daca e sa il urmam pe Twain : substantivul « ploaie » (in engleza « the rain»). El demonstreaza repede ca genurile in limba germana sunt ceva abracadabrant fara sa urmeze o logica clara. Exista o lista intreaga de reguli pe care le poti aplica pentru a descoperi genul unui substantiv, insa in realitate mai nimeni nu le invata si prefera sa prinda genurile din zbor.
Deci banala ploaie care e feminina si in romana si in franceza, este masculiana in germana. « Der Regnen ». Cum adica? “Ploiul”?.

Alte cuvinte cu genuri abracadabrante :

die Kartoffel (feminin)- o cartof
die Butter (feminin)- o unt
der Kaese (feminin)- un branz
die Milch (feminin)- o lapte (acum ma intreb si eu de ce daca laptele e feminin (as putea gasi o logica pentru asta- lapte=> femela) nu au pastrat toate lactatele feminine macar sa stim o treaba ?)
die Wurst-o carnata ???? (asta e de departe cea mai comica asociere).

Dar nu acesta este marele impediment al jocului “ghici –ghicitoarea mea, ce gen are acest substantiv?" (joc pe care il joc cu regularitate cu Radu, in masina, ca sa ne omoram plicitiseala drumurilor lungi si monotone), ci faptul ca nemtii au luat cea mai urata parte (in opinia mea) din gramatica limbii latine:

  • Declinarea substantivului:
Astfel este “der Regnen” numai daca ploaia este subiectul propozitiei. Daca in schimb ploaia e implicata intr-un process de miscare atunci devine "den Regen" (in Acuzativ) iar daca ploaia sta pe loc devine “dem Regen" (in Dativ). 
Dar nu este suficient sa pui intrebarile clasice: « Cine/ Pe cine (ce)/Cui/ Al cui? » pentru a deduce cazul in care se afla un substantiv (si implicit declinarea acestuia). Uneori intra in joc o parte de vorbire in general ignorata in romana si francea- insignifianta prepozitie (cu, din cauza etc) care in germana are o putere formidabila si poate sa arunce un substantiv intr-un cu totul al gen.
De exeplu prepozitia « din cauza » (« wegen ») implica un substantiv in Gentiv- « des Regens».

Capisce

Atunci sa mergem mai departe fara sa uitam sa remarcam singurul lucru pozitiv legat de substantive: acestea se scriu toate cu litera mare, treaba ce ne usureaza mult munca caci le poti recunoaste dintr-o privire. Dar cam atat cu laudele. Weiter, weiter!

  • Sa continuam cu parantezele. 
Nu , nu cu semnemele ( ). Ci cu frazele acelea, lungi, incluse unele in altele, greu de urmarit Daca in cele mai multe limbi asemenea fraze lungi si incalcite sunt un semn de incoerenta, neamtul care scrie o asemenea fraza dovedeste mari abilitati scriitoricesti :
“with the Germans it is doubtless the mark and sign of a practiced pen and of the presence of that sort of luminous intellectual fog which stands for clearness among these people”.
Parantezele sunt intim legate de o alta notiune originala:

  • Verbele cu particula separabila
Aceste verbe sunt compuse practic dintr-un verb de baza si dintr-un prefix (prefixul schimband sensul verbului de baza), iar cand construim o fraza la prezent verbul de baza ramane in prim-plan, iar prefixul ajunge la finalul propozitiei. Beleaua este ca nu poti descoperi verbul (si implicit intelege sensul afirmatiei) daca nu asculti toata propozitia pana la capat. E ceva ce mintea noastra gaseste greu sa accepte.

De exmplu:
Abreisen= a pleca,  iar reisen = a calatori

  • Pronumele personale si adejectivele sunt alte capacane ale aceste limbi si ar trebui ignorate cu desavarsire.
Sa le luam pe rand. Imaginati-va ca un cuvant insignifiant format din doar 3 litere: (« sie ») poate insemna in acelasi timp : dvs, ea, pe ea, ei (genitiv feminin), ei (nominativ plural), lor. Adica 6 cuvinte diferite.
De ce ? Pentru ca s-au molipsit si ele de la boala declinarii substantivelor.
Daca in engleza totul e atat de simplu, adjectivul avand aceeasi forma si pentru singular si pentru plural, indiferent de caz, in germana din constructia "prietenul meu bun" (nominativ), vom declina fiecare cuvant in parte :
singular
N.—Mein guter Freund, my good friend.
G.—Meines Guten Freundes, of my good friend.
D.—Meinem guten Freund, to my good friend.
A.—Meinen guten Freund, my good friend.

plural
N.—Meine guten Freunde, my good friends.
G.—Meiner guten Freunde, of my good friends.
D.—Meinen guten Freunden, to my good friends.
A.—Meine guten Freunde, my good friends
.
Dificil, o adevarat bataie de cap? Nu exista cuvinte…

Sa nu credeti insa ca Marc Twain nu face decat sa puna la zid limba germana. Din contra, stie sa aprecieze si sa subinieze si partile ei pozitive, dar faptul ca acestea nu totalizeaza decat o pagina, nu ii poate fi imputat scriitorului, ci limbii in sine.

Ca sa inchei in acelasi ton glumet, preiau o anecodata haioasa din carte :
Autorul povesteste despre un student american ce se refugia constant intr-un cuvant german atunci cand nu mai suporta agravarea supliciului limbii germane. Era un cuvant dulce si placut urechii sale, capabil sa vindece spiritul sau sfasaiat. Acest cuvant era Damit [la naiba, eng]. Era singurul cuvant ce il ajuta, nu datorita semnificatiei ci datorita asemanarii cu limba natala. Astfel incat atunci cand a descoperit ca nu prima silaba este accentuata, ci ultima, intreagul edificiu s-a destramat caci singurul sau pilon se prabusise.
Read More