joi, 31 martie 2011

Cum se impaca bicicleta cu Metroul

Un comentariu:

Pai in terorie se impaca bine. Metrorexul a avut o initiativa foarte buna-respectiv aceea de a permite accesul cu bicicletele in metrou, in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale. Pe care au popularizat-o, au pus anunturi etc.

Vazand ca treaba a mers, au extins-o si pentru zilele lucratoare dupa ora 21.00, doar ca de acest lucru nu stie mai nimeni dintre cei care sunt angajati la Metrou.

Daca nu credeti ca au extins-o citit aici, pe siteul lor, ca scrie negru pe alb. Ba chiar va sfatuiesc calduros sa printati un exemplar si sa il luati la voi cand mergeti cu bicla. Nu se stie cand va prinde ploaia si vreti sa intrati cu bicla la metrou si nu va lasa...

Cam asa am patit noi marti seara, desi de faza cu lasatul am scapat repede.
Ideea e ca marti ploua enervant de mocaneste si aveam vantul in fata si niciun chef sa pedalam o ora pana acasa. Asa ca, am stat sa se faca 10 (eu stiam ca de la 10 e voie ) si hai la metrou. Cu intrarea nicio problema. Nici la casa, nici la paza.

Coboram pe peron, ne asezam la prima usa si vine metroul. Ne urcam in el si parcam biclele tocmai langa anuntul cu accesul permis numai in zilele de sambata , duminica si sarbatori legale.
Imediat se infiinteaza langa noi un agent de paza care ne indica plin de bunavointa sa nu zgariem ceva din pretiosul vagon metrorex.

Dupa ce il asiguram pe om ca nu zgariem nimic, la prima vine si mecanicul de tren care ne reaminteste, nu la fel de calduros ca agentul de paza ca nu avem voie cu biclele in metrou, uite acolo anuntul cu sambata, duminica, pe usi, pe pereti, peste tot etc.

Eu ii explic, total neprietenos, ca asa scrie pe site si ar fi cazul sa se puna la curent (la 220 V preferabil) si nu am nicio vina ca nu updatateaza anunturile in trenuri si in statii.

Si numai ce am trimis la metrorex una bucata sesizare in care imi exprim fix aceasta nemultumire. Le apreciez bunele intentii dar sa isi instruiasca personalul si sa puna la punct informare oamenilor ca nu am de gand sa ma cert cu calatorii cum ca nu am voie cu bicla in metrou, doar din cauza unor afise care nu sunt aduse la zi.

Pana la urma conductorul s-a informat si se pare ca a fost ca noi, ca l-am auzit in cabina cum a intrebat si apoi cum a replicat ca trebuiau sa fie si ei informati. Oricum daca nu era ca noi, sigur ne dadea jos imediat.
Dar acum am invatat, bag printul in rucsac si ma plimb cu el sa ii invat eu pe cei de la Metrou ce se mai intampla in ograda proprie.

Altfel salut initiativa, una din cele mai bune, mai buna chiar decat porcariile alea de piste care in 75% din cazuri sunt inutile. Dar ca in Romania treaba a fost facuta doar pe jumatate.
Read More

miercuri, 30 martie 2011

Haiku

Un comentariu:

Raspund aici la o leapsa a Claudiei:

Am incercat sa le fac pe toate in 3 randuri:
-sa pastrez macar ca idee notiunea de scaun, pauza, sedere etc
-sa iasa ceva legat de natura
-sa nu aiba pronume
-sa se incheie cu un substantiv
-sa aiba forma fixa (5-7-5)

Si ideea de scaun m-a dus cu mintea la o imagine de pe blogul Claudiei, respectiv la postarea aceasta.

Si a iesit asa:
Scaunul sade (5)
lipind de pamantul cald (7)
recea uitare (5)
Read More

Click click click

Un comentariu:

E liniste si seful lipsete de 3 zile. 3 zile de respiro. As vrea sa stau sa visez, sa ma uit cum minutele se lungesc incet. Nu am mai facut demult asta. Dar nu pot. De jur- imprejur nu aud decat: click click click. Vreau sa citesc povesti despre inconjurul lumii, despre hoinari, despre calatorii, sa ma uit la poze, sa respir transpiratie sarata. Dar daca fac asta numai “clickai”. Si colegii ma iau la ochi.

Asa ca printre randuri de poveste: click click click...Si apas tastele. Scriu al doilea PA.

PS: Am citit aici o multime de PA-uri, din care am facut o selectie, asa cum face Radu cu Bibble-ul. 3 stele pentru cele care mie mi-au placut cel mai mult, 2 si 1 stea. Sunt acolo vreo 150 de PA-uri si daca aveti timp merita citite toate.

#2. “Am obosit. Mi-e” 503 semne ***
#110. “Nu mancase de” fix 500 de semne***
#137. “De ce nu” 499 semne***
#5. “Sunt un ceas” fix 500 de semne**
#10. “Ningea viscolit. Era” fix 500 de semne**
#14. “Hârtia începu să” 499 semne**
#30. “Joacă. Joacă. Joacă.” 499 semne**
#33. “PEPENI, hai la” 504 semne**
#35. “Timpul este o” fix 500 de semne**
#73. “O jumatate de” fix 500 de semne**
#91. “Asta e tot” 498 semne**
#96. “Unii fluturi trăiesc” 499 semne**
#113. “Urca prudent pe” 501 semne**
#125. ““Mai scoate!”, “Mai” fix 500 de semne**
#126. “Apa curgea cu” 499 semne**
#149. “Datorită reparaţiilor la” 501 semne**
#46. “Indoiala ma cuprinde” 505 semne*
#60. “Acele case luminoase” fix 500 de semne*
#85. “Ninge. Îmi spui” fix 500 de semne*
#86. “Îmi trebuie apă” 501 semne*
#92. “O întâlnise la” 498 semne*
#133. “Acolo, în pădure” fix 500 de semne*
#142. “Unde pleci? -Mă” 497 semne*
#146. “Era mare. Cel” 501 semne*
#147. “Copil Iarba e” 504 semne*
Read More

Primul meu PA

Un comentariu:

Negru cu verde. Uneori calda, alteori rece, uneori colora alteori incolora, uneori fara gust, alteori emanand miresme de verde, de negru, de alb, de resturi colorate si inmiresmate., Plina sau goala la interior, plina de amprente la exterior, uitata si regasita pe cate o masa. Tacuta. Asteapta sa fie bagata in seama, asteapta zilnic sa ostoiasca sete, sa daruiasca vise. Se serveste cu o carte, cu o patura, cu un film, cu o tigara, sau pur si simplu privind pe fereastra cu ochii pierduti in zare.

PS: Claudia mi-a servit drept inspiratie si cum ma plictiseam amarnic nu am gasit altceva de facut decat sa imi caut un subiect pe marginea caruia sa scriu cateva randuri.
Read More

luni, 28 martie 2011

A venit oare primavara?

Niciun comentariu:

Totul in jur spune asta:
  • biciclistii care au aparut cu zecile dupa o noapte; pur si simplu unde ma invart fete si baieti pe bicicleta. Au scos toti bividii de la naftalina si imi fac asa o pofta sa ma alatur lor.
  • oamenii care ies la tigara in fata firmei si nu mai tremura, ci stau leger pe bancile acum 1 saptamana pustii
  • cainii maidanezi care nu se mai chircesc in cutii in spatele choiscurilor de la metrou ci stau de-a latul drumului savurand caldura
  • tanti de la chioscul cu fructe care acum si-a imbogatit oferta si a colorat-o: rosii, castraveti, ardei gras, telina in curand si verdeata se aliniaza cuminti pe taraba
  • oamenii se plimba dezinvolt in tinute lejere si a inceput o adevarata parada a modei caci reprezentatele sexului frumos scot din dulap haine felurite pentru care abia asteptau sa vina primavara
Dar totusi cel mai important semn, mugurii verzi ce apar initial timizi iar apoi se umfla si se pregatesc sa pocneasca...nu e nici urma de ei. Pe ei ii astept, ei sunt adevaratii vestitori ai primaverii. Si de acolo pana la feeria copacilor in floare si mirosurile nebunesti din parc, e doar un salt, un pas mare...si nu pot sa nu ma gandesc cat de placut va fi sa alerg prin iarba cruda si pe sub copacii incarcati, sa ma asez tihnita sub unul din ei, sa simt pamantul sub spatele rece si sa ma ninga cu petale de cires


Read More

Ich kann, du kanst,wir konnen

Niciun comentariu:
Read More

marți, 15 martie 2011

Tramvaiul 27

Un comentariu:

Bd 1 Dec 1918-pe scaunul din fata se aseaza un domn batran cu par si barba alba in pardesiu albastru cam comunist
Salajan-Un domn cu burta, pe la 60 de ani se duce tinta la vecinul meu si il bate pe umar, asezandu-se pe scaunul din fata, cam ca la bar, asa.
“Tocmai la tine ma gandeam, ce mai faci, unde mergi?”
“La Denie, la Sfantul Anton.”
“Si cum iti mai merge”
“Bine... la tine?”
“Bine, ne-am apucat de casa, de peretii interiori”
“Singuri? O luati asa, usurel, cate 2-3 ore pe zi...”
“Cam asa, incepem la 10 si pe la 15.30 terminam, hai ca e Mateea Ambrozie, trebuie sa cobor!”

La Mateea Ambrozie urca o doamna imbracata in negru.
"Barba Alba" o intreaba relaxat, plin de spirirt Zen, daca a mai murit cineva. Se pare ca doamna il cunoaste pentru ca ii zambeste si ii raspunde ca nu a murit nimeni...Il inteaba unde merge.
“La Denie, la Sfantul Anton”.
Doamna da aprobator din cap dar nu prea pare sa fii inteles/percutat.
“Si nu veniti de la biserica?” intreaba Barba Alba
“Nu, din Real, am facut ceva cumparaturi”
“Si cum mai sunt preturile?”
“Pai s-au scumpit toate, zaharul 5 lei, uleiul 7 lei”
“Norocul meu ca de cand m-am lasat de cafea nici zahar nu mai consum, mai bine cumparati un kilogram de curmale fara samburi sau stafide si cand aveti pofta de dulce mancati din astea, ca sunt mai sanatoase”.
“Da? Intreaba cam incredula doamna”
“Da!”
“Mai lucrati? Fetele ce mai fac?”
“Am iesit cu toatele la pensie”
“Aha”...si iarasi cade pe ganduri, in lumea sa, cu barba alba in piept, parul alb asa cum iese de sub sapca in carouri si privirea pierduta in gol”.
Strange in mana sacosa albastra precum pardesiul si rosteste ca pentru el.:
“...Si nu a mai murit nimeni...”
Read More

duminică, 13 martie 2011

Doamana Profesoara

Niciun comentariu:

Un colt de bloc si un parculet comun cu banci asezate concentric.
O singura banca ocupata. De pe ea se ridica 2 barbati, pe la pensie, cu ceafa groasa, imbracati in trening de casa.
Unul stinge tigara, altul pleaca cu ea in mana...
Inainte sa intre in scara unul spune...Aveai dreptate, la profesoara vine tot timpul unul singur in mod constant. Restul vin si pleaca-pasageri, nu sunt de incredere...
Celalat mustaceste...acum ca e la pensie, usa profesoarei cu picioare frumoase si imbracata mereu cu bun gust e singura lui preocupare pe care o exercita constant, ca pe o meserie, prin ocheanul proprii sale usi, iar dimineata pe balcon.
Stie care e orarul de la scoala si cand pleaca in fiecare zi, imbracata cu paltonul negru, dichisita si aranjata. Parca simte cum in urma ei, cand inchide usa ramane un miros de primavara...Stie si ca la vara, va imbraca tinute vaporoase si va merge la biblioteca sa citeasca. In blocul vechi, la ultimul etaj e caldura mare vara, si cum e doar o profesoara de generala, nu are bani pentru un aer conditionat. Nici meditatii nu prea face, desi ar mai castiga si ea un ban...
Nu o iubeste, ci mai degraba se uita la ea ca la o fiica. O stie de mica cum se plimba in pardesiul rosu cu bunica ei de mana. Ii vrea tot binele din lume si totusi prezenta ei zilnica in blocul acela de pensionari in care nu se intampla nimic notoriu si in care toti se plang de boli si medicamente este sinonim cu culoarea. Alti vecini sunt intrigati ca tot felul de barbati straini ajung la ei in scara si vin la “doamna profesoara”. Pe el insa il amuza si lui ii aminteste de tinerete...Ar fi vrut sa traiasca si el in timpurile astea libere, dar pe atunci a trebuit sa ia repede o fata si sa isi faca un rost. Nu e vorba ca nu a fost fericit. A trait bine. Dar uite, acum a ajuns la pensie si nu mai are pe nimeni, nici energie pentru visele lui nu mai are...daca nu si le-a dus la capat la tinerete...acum la batranete, a ramas prieten doar cu ocheanul...
Read More

miercuri, 9 martie 2011

Urmatoarea carte

Niciun comentariu:

Urmatoarea carte pe care imi propun sa o citesc dupa ce termin Cantec de Gheata si foc este "Lumea e Rotunda" de David SmickO recenzie interesanta, care m-a inspirat si pe mine: aici
Read More

marți, 1 martie 2011

1 martie

2 comentarii:

Nu stiu ce aduce cu el martisorul, cred ca dorinta de a intampina mai repede primavara...
A fost o iarna cam ratata la capitolul weekend si zapada si singurul lucru pe care il vreau e sa o uit mai repede...
Sa am ce face, sa ma urc pe bicicleta, sa ma duc la concursuri si sa nu vad pe geam cum ninge in martie....nici nu inteleg la ce ninge ca in 2 zile sa devina udatura...
Iernile copilariei mele sunt uitare si mai bine, in loc de schiuri ne-am lua toti trainere pentru bicicleta.
Ma simt cuprinsa de inactivitate in iarna asta si vreau ca uitarea sa se asterne si sa privesc doar in fata..dar am nevoie de un semn, de un aer cald, de piete pline de flori.
1 martie asta a fost cam inghetat si eu nu vreau o Antiprimavara ...

Read More