O terasa cu folie de plastic si miros original de carciuma. Bere cu pret decent si scaune incomode, fara ospatari si chelneri imbracati la patru ace. Mirosul de carciuma primeaza in orice caz, ramane lipit de tine. Suntem niste alcoolici, niste alcoolici anonimi, si la suprafata pare ca singurul lucru care ne leaga este berea de marti seara (sau de miercuri, sau de cand ne decidem sa o bem). Dar nu este nici pe departe asa, berea este doar un pretext ca sa ne intalnim, este doar un motiv sa discutam ultimile ture, sa facem noi planuri, sa punem pe raboj realitati si sa mai aflam chiar si acum dupa 4 -5 ani de zile noi aspecte despre noi insine. Sunt 4 ani de cand ne vedem in mod regulat si mergem impreuna pe munte. Sunt 4 ani in care ne-am maturizat, uitandu-ma peste poze vad cat de mult ne-am schimbat, sunt insa 4 ani care au legat punti intre noi, in care am invatat sa ne acceptam asa cum suntem: alcoolici si nenorociti, nesuferiti pentru unii. Sunt 4 ani in care avem bancurile noastre, glumele noastre si in care am trecut impreuna peste suparari si am sarbatorit impreuna evenimentele.
A iesi la bere e in mod cert o activitate de socializare pe care o cautam si o asteptam. In fiecare saptamana, in acelasi format. Imi dau seama ca am devenit ermetici, dar daca ai suficiena curioziate ne poti intelege. Em, Claudia, au facut-o si sunt parte din secta.Ca orice secta respectabila primim greu noi membrii si nu cautam prietenii. Glumele noastre, bancurile noastre pot sa fie greu de inteles daca nu ai numitor comun (si e nevoie de un altul decat de bautura, stati linistiti). Totusi, ne adunam in jurul mesei, sau la sfarsit de saptamana in jurul focului sau turceste pe podea, curiosi despre noi insine ca la inceput,filozofi si bagatori de seama intr-ale vietii. Si nu ne plictism neam de aceleasi ocupatii.Suntem atat de diferiti si originali, incat pare greu de crezut ca ne acceptam. Si totusi o facem cu succes si naturalete. Si stim sa pretuim calitatile celui de langa noi si sa trecem cu vederea defectele.
Si nu, nu vreau sa va alaturati si voi acestui grup. Vreau doar ca cei care nu sunteti cu noi sa nu fiti nici impotriva noastra si va mai doresc sa va gasiti si voi niste oameni la fel de speciali cum sunt cei care ma inconjoara pe mine cu care sa va petreceti zilele, tineretea, viata sper.
Each friend represents a world in us, a world possibly not born until they arrive. ~Anäis Nin
(off.. am scris un comentariu, dar a crapat netul intre timp si s-a pierdut pentru totdeauna, dar nu si din ganduri... asa ca il rescriu desi niciodata nu e ca prima data - e uneori si mai bine :D )
RăspundețiȘtergereSpuneam in esenta ca... e greu sa treci prin viata si in doi, dar in 10, in 15, in 20??! Poate de aceea oamenii sunt curiosi sa stie si, din pacate, curiozitatea lor intrece uneori limitele ajungandu-se la invidie, barfa, prejudecata si altele de aceeasi teapa...
"Ermetismul" a fost si e o chestie scornita pana la urma de cei care au considerat ca pinguinii sunt un fel de "grupare de munte" gen carpati, alpinet, ursul trubadur, etc si normal ca au vrut sa adere. Altfel, ar fi putut intelege ca prietenia se construieste pe alte principii decat cerere-oferta sau cerere-raspuns.
P.S. tare poza din Macin, totul e uscat si sters, numai voi colorati si voiosi.
Si sa nu uit, multi ani pinguinilor si de-acum incolo!
Frumos articolul, dar am o observatie de facut, poza e cam veche si cred ca ar trebui actualizata :)
RăspundețiȘtergerePai poate e nevoie sa ne mai tragem in una noua...ca sa stergem colbul. Doar ca cea noua o sa fie pe fond alb, caci vine iarna :)
RăspundețiȘtergere