.png)
A fi biciclist in Bucuresti este in mod cert o aventura. Nu credeam asta pana sa lucrez in Pipera caci initial drumul meu, desi lung pana in Militari se desfasura pe piste de biciclisti (singurele cu adevarat functionale –cele pana la Piata Constiutiei)sau prin parcuri.
Acum insa toata toamna am avut de-a face cu adevaratul trafic din Bucuresti. Cu aglomeratia crunta de fiecare seara de la Obor spre casa, cu cainii atotprezenti, cu gropile de canal eventual neastupate, cu lucrarile de reparatie la traseul tramvaiului 16 care au adus pe unica pista din Pipera gramezi de nisip si pamant.
Este o adevarata arta sa te strecori printre masini, sa ai grija la cele care pun brusc semnal dreapta si opresc/paracheaza in spic chiar in fata ta sau la pasagerii din dreapta care au obieceiul sa coboare la semafor si deschid usa fara sa se asigure, numai bine sa te trezesti cu ea in fata.
In plus biciclistul asta e o specie ciudata...in mod cert mai “puternic” decat un pieton (dar doar datorita vitezei) insa insignifiant in fata unei masini, trebuie sa deprinda dificilul echilibru de a se strecura in trafic fara sa ii incurce prea mult pe altii si de a acorda drepturile si prioritatile necesare pietonilor.
Caci de multe ori, in viteza si cu vantul vajaind prin casca uiti ca trebuie sa semnalizezi schimbarea de directie, ori ca pietonii au verde sau ca acolo este o trecere de pietoni pe care poate sa apara oricand un carucior, un copil, un batran etc.
Este uimitor cata libertate de miscare iti da bicicleta, cat de natural iti garanteaza cele 30 de minute de miscare zilnica, insa acestea sunt balansate puternic de noxele venite cadou de la masinile cu care impartim carosabilul.
Pistele-cele mai multe sunt ilogice si aberante si nerespectate nici de soferi (care isi parcheaza masinile pe ele) si nici de pietoni, care merg cu dezinvoltura desi trotuarul e liber. Plus ca acum au introdus aberatia pista comuna pentru pietoni si biciclisti in care in mod cert nu te poti deplasa cu viteza mare caci trebuie sa faci slalom printre mii de obstacole.
Daca mai pui la socoteala faptul ca trebuie sa ai mare grija de bicicleta caci oricand te poti trezi fara ea, oriunde ai lega-o si faptul ca la toate se adauga mistourile soferilor atunci cand te depasesc si vad ca de sub casca ies niste bucle blonde...aventura e completa.
Si totusi nu as putea sta fara ea, tricoul comod, colantii, wind stopperul –haine comode si totusi bine alese in care sa merg fara sa mor de frig si fara sa ajung leoarca la serviciu, casca, manusile, cagula care ma transforma in omul fara chip, vesta reflectorizanta si becurile de la bicicleta sunt un intreg arsenal al unui bicilist eficient.
Imi plac biclele acelea albastre,cu sa lata si cos in fata, pe care pedaleaza fete in fusta atente sa nu isi strice coafura, dar nu ma reprezinta...:). Eu am saua ridicata si abia ating bordura, ma joc cu vitezele si ma asez din timp pe banda potrivita pentru a face stanga sau pentru a face o giratie. Eu valorizez bicicleta ca pe un mijloc de locomtie, simplu, curat si eficient si mai putin ca pe un mod trendy de a fi, dar ma bucur de fiecare data cand vine primavara si o multime de biciclisti ies ca floricele din asfalt...
Imi place ca lucurile incep sa se miste, se pot inchiria gratis bicle doar cu buletinul, se poate merge cu bicla in metrou in weekend si de sarbatori, sunt o multime de ture organizate in oras pentru a arata soferilor ca exista si aceasta specie de participant la trafic si trebuie luata in calcul.
Dar mai e mult de facut, mai e mult de schimbat.
Ar fi nevoie de piste logice si eficiente, ar fi nevoie de campanii de educare a soferilor si pietonilor si chiar a biciclistilor caci multi merg fara casca sau abordeaza traficul si mai ales culoarea rosie a semaforului cu prea mare usurinta. Biciclistii nu sunt nici pe departe niste oameni perfecti, fara defecte, ecologisti si civilizati....Exista si biciclisti care injura soferii ca la usa cortului si biciclisti care nu dau 2 bani pe ecologie sau bun simt...
Insa va invit si pe voi sa treceti peste toate aceste impedimente, sa vedeti bicicleta in stilul vostru propriu, sa infruntati corporationistii la costum cu un cauciuc si niste pantaloni prafuiti si sa aratati ca se poate, ca se poate strabate bucurestiul in lung si in lat, de 2 ori pe zi, eco-style si ca asa cum spunea un personaj preferat al lui Em “nu se poate ca un oras sa fie prietenos in acelasi timp si cu masinile si cu oamenii”.
PS: am masina, sunt sofer dar o folosesc doar in weekend, cu un grad cat mai mare de ocupare si doar exceptional in oras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.