Oglinda Lunii

Gata, a venit toamna, sau iarna…Cert e ca relatia mea de durata cu Simplonul a intrat intr-o perioada moarta…Am dus-o la tara spre usurarea balconului meu.

M-au determinat mai multe lucruri:

- joi pe 17.11 mi-am luat o cazatura pe gheata, in parc, chiar pe pista de bicilete. Nu am vazut ca e gheata, am pus frana sa iau stanga si mi-a fugit spatele. Am fugit si eu de pe bicla, noroc cu casca.

- luni pe 21.11 am murit de frig pe drumul spre serviciu, si literalmente nu imi venea sa plec de la serviciu de frica sa nu mor din nou de frig pe drumul de intoarcere.

- marti 22.11 ca sa nu mai mor de frig m-am imbracat bine, asa ca am murit de cald. Mai grav era ca aratam ca ma simteam ca un robotel cu 2 perechi de pantaloni, tricou, polar, geaca, vesta reflectorizanta, bandana pe fata in care respiram -> mi se abureau ochelarii etc.

- marti  22.11 m-a nins.

Asta a fost punctul in care am zis gata…

-merg cu frica sa nu dau de gheata si sa ma fac sanie pe carosabil…

- merg cu frica pentru ca nu am lumina in fata si imi dau seama ca nu sunt suficient de bine semnalizata, oricat de constiincios as purta vesta reflectorizanta

- mor de cald sau mor de frig (una din doua).

- cat de curand o sa urmeze partea de udatura si noroiala si o sa devina din bicileta purcel si eu odata cu ea cand tot praful inmuiat de pe asfalt o sa sara pe mine.

Asa ca revin pieton. Asta nu e treaba rea caci mai ascult una alta la telefon (am descoperit ca telefonul meu e chiar smart si e fun sa asculti radio, plus ca ma tine bateria foarte bine in continuare) sau citesc si chiar progresez la cartea 5-a a lui Martin.

Ramane de vazut ce fac cu conditia fizica. Pentru asta mi-am facut cont pe myasics si cica mi-am facut un program de alergat…Naiba stie daca o sa ma tin de el. Inceputul nu e imposibil, e sub ceea ce alerg eu acum dar mi se pare ca progreseaza cu o viteza incredibila si am dubii ca e ceva fezabil. Printre asta as putea sa mai fac multe legate de conditia mea fizica dar uneori este atat de placut sa stai si sa nu faci nimic... acum la treaba asta ma mai inspira si blogurile lui Suca-din tara oamenilor care nu fac nimic...Ei pe naiba nu fac nimic, stau si visez la concediul de schi din ianuarie . Have fun in the sun reloaded (a 3-a oara consecutiv)

Prin vara, inainte de concediu m-am apucat sa fac o ordine sumara prin "boarfele" stranse d 5-6 ani. N-am reusit decat la suprafata. Dupa concediu am revenit cu mai mult chef de munca exersat zilnic la facut coburi si aranjat chestii in cort si am avut mai mult succes.

Astfel am strans din biblioteca de la Bucuresti si de la tara o multime de carti (de la carti comuniste, la carti de inginerie, manuale scolare, carti pentru copii care nu m-au pasionat etc). Vreo 200 de titluri. M-am spetit si sa le centralizez frumos in tabel cu titlu, autor, editura si an. 

Si apoi am incercat sa scap de ele...asta e cel mai greu task, de departe.

Prima si cea mai simpla varianta-un anticariat care sa vina sa le ia pe toate. Primele doua la care am sunat nu au vrut niciuna. Urmatorul care oferea printre servicii “lichidez biblioteci” a luat 15.

Bun deci nu am progresat prea mult. Apoi m-am gandit sa le donez...caut pe net si gasesc cateva programe:

-Orasul citeste-nu mai functioneaza, m-au directionat catre:

-Book.blog-de la astia nu am raspuns nici pana acum

-cartipentruorfani-am scris mail nu am primit niciun raspuns. Am sunat, oamenii erau incantati, am trimis mail, niciun raspuns, am sunat din nou, inca astept raspuns.

-am trimis mail la persoana care se ocupa de biblioteca din Politehnica (pentru cartile de inginerie)-niciun raspuns

In ciuda aparentelor (Radu are dreptate): nu mai vrea nimeni carti vechi (problema e ca printre carti sunt si manuale scolare recente (1999-2002) pe care nimeni nu le vrea, desi arata foarte bine si s-ar putea invata dupa ele bine-mersi. Sau poate nu stiu eu unde sa caut...

Problema e ca eu chiar sunt incapatanata si nu as vrea sa ajunga la copacul de hartie...Dar si rabdarea mea are o limita plus ca stivele de carti in camera au inceput sa ma agaseze la culme...

So, are cineva solutii rapide la “problema mea” (care nici macar nu e o problema, e un pitic pe creier)?

Am gasit pe facebook, postat de EM, un articol foarte dragut pe aceasta tema, cu care chiar am fost pe aceeasi lungime de unda.

In postul de mai jos nu vreau decat sa spicuiesc cateva idei si apoi sa le adaug la final pe ale mele:

Axioma: Cea mai mare parte a oamenilor care au asteptat sa calatoreasca (in jurul lumii), nu au facut-o pana la urma deloc. Asta pentru ca a intervenit o expresie foarte periculoasa: Da, dar daca... (imi pierd slujba, ma paraseste prietentul etc).

Tanar fiind, nu trebuie sa pierzi din vedere faptul ca viata nu o sa se reduca in permanenta doar la propria ta persoana. In timpul tineretii, conceptiile inca sunt in curs de formare, si exact atunci trebuie sa investesti in tine si sa le oferi (conceptiilor) sansa sa se dezvolte, iar tu, implicit, sa cresti/sa evoluezi.

Autorul identifica 3 motive pentru a calatori cat timp esti tanar :

a) Calatorind inveti sa traiesti aventura.

Comparati:

A calatori vs A astepta momentul prielnic
Sa mergi pe bicla pe podul Golden Gate  vs Sa dai inapoi 

Sa apari la televiziunea italiana vs Sa iti fie frica
Sa vizitezi ruinele incase vs Sa inventezi scuze
Sa inveti spaniola din doar 3 luni.  vs  Sa nu vrei sa iti asumi niciun risc
Sa faci turul Europei cu trenul vs Sa astepti

b) Calatorind inveti ce inseamna compasiunea
Calatorile te vor transforma intr-o cu totul alta persoana. Te vor pune in situatii mai complicate decat iti poti imagina pe care va trebui sa le rezolvi si vei descoperi in tine resurse neasteptate. Daca mergi in Asia de SE inca vei mai intalni vanzari de scalvi, in Europa vei vedea marturii ale genocidelor si persecutiilor religioase etc. Inima o sa ti se franga. Vei incepe sa intelegi ca lumea este in acelasi timp un loc mic si unul mare. Vei invata ce inseamna respectul pentru durerea si suferinta pe care o indura aproape jumatate din populatia lumii, zilnic. Vei invata sa iti pese

c) Calatorind iti vei imbogati cultura
Nimic nu se compara cu a merge de-a lungul Coloseumului, sau sa vezi live picturile lui Michelangelo. Aceste lucruri se experimenteaza si nu se invata oricate carti de cultura generala citesti



Pana la urma, citind articolul pana la capat ajungi sa il perecepi cat se poate de clar ca pe o invitatie vie la calatorie. Fie ca plecand din Romania, mergi spre Vest si vezi cum se traieste civilizat si organizat, fie ca mergi spre est si vezi cunosti culturi total diferite de cultura medie europeana, oricum vei avea de castigat.

Intr-o calatorie scurta, conteaza foarte mult documentatia si facilitatile turistice ale tarii respective.

Intr-o calatorie lunga, conteaza spiritul tau aventuros, de descoperitor, micul Columb ascuns in tine, conteaza disponibiltatea ta de a comunica cu oamenii si de a te deschide experientelor. Limba in egala masura are o mare importanta, pentru ca a rupe cateva cuvinte intr-o limba, iti deschide cu usurinta porti pe care altfel le-ai considera inchise...Se poate povesti oricat despre calatorie,dar vor ramane de fiecare data cuvinte scrise pe foaie si ele nu vor rezona decat cu cei care au fost deja implicati trup si suflet intr-o calatorie...Pentru a intelege, trebuie sa plecati la drum, frica e ceva normal dar ea va pieri dupa primele zile cand veti constata ca nimeni nu va mananca pe drum, ca oamenii sunt de fapt buni si primitori (in marea lor majoritate), ca timpul le rezolva in favoarea voastra.

O astfel de calatorie a fost concediul nostru de anul acesta, care a fost o experienta completa, pe care ne dorim sa o repetam vara de vara. O alta destinatie, poate o alta forma dar necunoscutul ne cheama si nu ne sperie.

Si ca sa inchei cu o alta fraza din articolul amintit:

"Nu o sa fi tot timpul tanar. Si viata nu o sa fi tot timpul doar "despre tine". Deci calatoreste...

De fiecare data cand din diverse chestii sentimentale precum familie si prieteni se strecoara o urma de indoiala in hotararea de a pleca in tari mai civilizate, primesc repede o palma sau un dus cu apa rece ca sa ma trezesc...ultimul a fost ieri.

1. Statul incearca sa sustina categoriile cu venituri mici (printre care si pensionarii), si pe perioada ienii ofera subventii pentru caldura. O initiativa laudabila veche de cativa ani. Astfel in fiecare an, administratorul ii aducea buncii mele un formular cat o declaratie de avere, pe care apoi il completam, administatorul strangea toate formularele din bloc, dadea cu sumbsemnatul si stampila, si mergea pe toate sa le depuna (doar si de asta ii platim salariul-pentru toate aspectele administrative).

Anul asta e insa mai cu mot! 

Administratorii nu mai au voie sa mai depuna declaratiile locatarilor si astfel persoanele in cauza trebuie sa depuna declaratiile personal.

Pentru sectorul 3 pe undeva prin spate pe la Piata Minis.

Pentru sectorul 3, luni pe 31 octombrie coada PENTRU A DEPUNE O HARTIE NENOROCITA a fost de 6 ore (de la 9 la 15). Teoretic la coada asta cine poate sa stea...ori pensionarii aceia nenorociti si bolnavi care se injosesc pentru un ajutor acordat de stat, ori vreo ruda care numai bine isi pierde o zi de concediu...

PS: aceasta procedura se poate urgenta daca lasi formularul la paznic, insotit de 10 lei...paznicul intra automat cu formularul in fata, pe usa si tu ai scapat de belea...

Apoi ce se intampla cu SPAGA ta, pai se imparte frateste si mai castiga si functionarii publici un ban de o ciocolata la copii.

2. Joi a fost una din acele putine zile in care am mers cu metroul...mergand cu metroul aglomerat nu ai unde sa iti deschizi si tu o carte sa citesti, dar poti sa citesti un articol dintr-un ziar, altul din alt ziar etc...Intr-unul dintre ziare am dat peste un articol cu un titlu apocaliptic, ceva legat de sananate, faliment si alte cele...Si atunci iar stau si ma intreb ca proasta..De ce sa raman frate aici, sa platesc un impozit prohibitiv pentru CAS si apoi cand ajung in spital (doamne fereste) sa trebuiasca sa imi cumpar pana si fesele de tifon???

Anul asta statul nostru scump si drag a mai cheltuit o avere pe recensamantul populatiei. Ok, nu zic ca nu trebuie vazut cati ortodoci mai avem, cati rromi mai sunt, cati mai sunt plecati la munca in Italia si Spania etc, dar totul fiind dirijat de stat, a iesit asa cum va asteptati ceva cumplit de ineficient si haotic...cum frati-miu, proaspat student s-a bagat la ceva munca de teren pentru ceva venit in plus, am capatat o imagine mai clara si din culise a recensamantului.

Discutam in RT-ul de weekendul trecut de ceva locuri de veci…stiu ca e un subiect ciudat dar a vorbi despre moarte si despre locul in care ne vom petrece eternitatea (sau nu) nu ar trebui sa mai sperie pe nimeni…Sunt niste ganduri care deriva implicit din viata de weekend pe care o ducem, care implica ocazional si anumite riscuri (cam 6 luni pe an , adica vara la catarat, sau pe trasee nemarcate si iarna la schi). Sunt riscuri pe care ni le asumam toti cei care practicam alpinismul sau schiul de tura, pe care incercam sa le diminuam dar de care ramanem constienti. Era de cateva ori sa o mierlesc pe munte si toate aceste ganduri conduc la un moment dat la definirea unor preferinte privind ce va fi dupa...si mai ales unde va fi acel dupa...Habar nu am cum va fi dupa, nimeni nu stie, nimeni nu s-a intors...poate o sa ajung in Rai(daca Raiul exista si daca balanta inclina in favoarea lui si o sa ma plimb pe norisori mov), poate o sa ajung in iad daca celor de Sus nu o sa le placa petrecerile cu Pinguinii si cine stie ce alte momente egoiste sau absenta mea de la Biserica (cine stie ce criterii trebuie sa indeplinesti ca sa bati la poarta Raiului). Sau poate nu o sa fie nimic din credinta crestina si o sa ma reincarnez in vreo broasca hidoasa si voi avea ca nou habitat o balta mocirloasa...Pana una alta daca vreo urma de suflet va mai ramane in zona carnala, apoi imi doresc un loc frumos in care sa imi regasesc odihna...si mai jos, tocmai despre astfel de locuri vreau sa vorbesc...Pana acum exista un top 4. Locuri estetice, simple, calde, primitoare, glorioase, la comun sau in intimitate, fiecare este diferit in felul lui, fiecare este original si fiecare isi are povestea.

1. Mormintele si crucile din Cernei, din Dobraia si Prisacina. Cruci vechi dar solide, pe al caror lemn se poate citi trecerea timpului, anii, ploile, zapezile...stau in fata casei sau langa drum si pazesc o mica movila de pamant. Zona aceea m-a impresionat foarte mult prin solitudinea oamenilor ce traiesc acolo, izolarea lor ce i-ai facut sa gaseasca solutii simple si naturale. Imi place cum omul ramane in amintirea locurilor, a familiei, poate a celorlalti sateni care trec din cand in cand pe drum si mai trimit un gand bun celui plecat 

2. Crucea de pe Coama Lunga, din Moeciu...Probabil acolo nu este ingropat nimeni si este pusa acolo doar sa marcheze un loc si un eveniment nefericit-un trasnet. Cruci mai sunt multe pe munte insa aceasta imi place pentru ca are vedere. Nu viziune, ci vedere...Bucegii, Craiul inzapeziti, dealurile verzi, foioasele cuprinse de focul toamnei, potecile din vechime si zgomotele satului care se amesteca pana sus...

Satul la picioare

Moeciu toamana