luni, 30 decembrie 2013

Toaletele si persoanele cu dizabilitati

Un comentariu:
Pentru noi [...] un pas e o intreaga calatorie (Tudor Necula)
Dupa cateva drumuri prin Europa ca turist, am tras concluzia ca toaletele ar fi un criteriu bun pentru definirea gradului de civilizatie al unui loc. Ulterior, stand 18 luni in Germania, am avut timp sa imi verific teoria si eventual sa o rafinez. Toaletele au ramas curate si nu doar in zonele turistice, insa la lista mea de criterii s-a mai adaugat unul: integrarea persoanelor cu dizabilitati in viata colectiva. Si nu ma refer aici doar la declaratii pe hartie. Ma refer la intrebari majore cum ar fi: In firma voastra aveti colegi in aceasta situatie?// Ce ar alege anajatorul vostru intre o persoana fara handicap suficient pregatita si o persoana cu handicap bine pregatita? //Propietarul vostru ar inchiria apartamentul unui asemenea potential chirias? Si lista continua atunci cand vine vorba de comportamente/mentalitati discriminatorii.

Dupa intrebarile majore vin insa detaliile, mult mai numeroase, dar cel putin la fel de importante:
Cu ce ajungi singur la serviciu (altceva decat cu taxiul)?
Cum te deplasezi singur pe trotuare sarind bordurile?
Cum te privesc oamenii de pe strada si e corect sa suporti zilnic priviri curioase/ compatimitoare?
Cand iesi in oras, ai in orice local o toaleta adaptata, sau trebuie sa alegi localul dupa acest criteriu?
Si cate si mai cate asemenea intrebari mi s-au ivit pe cand stateam in Germania si ma intalneam saptamanal cu oameni imobilizati intr-un scaun cu rotile, si chiar zilnic cat timp am lucrat (una dintre colege se afla in aceasta situatie). Si asta nu cred ca se datora faptului ca Germania i-a reunit pe toti, ci pentru ca acolo ei sunt mult mai vizibili: nu sunt condamnati sa stea intre patru pereti, ci se pot deplasa normal, fara limitari inutile. Cercul vicios din punctul meu de vedere este infrastructura-vizibilitate-acceptare-integrare. Probabil cel mai simplu de spart este incepand cu infrastructura. Odata ce aceasta exista, oamenii devin vizibili, apoi prezenta lor e constientizata de societate care inceteaza sa ii mai compatimeasca, integrandu-i in schimb in mersul normal al lucrurilor. Dar cercul poate fi spart de oriunde, inclusiv de la perceptia individuala. Pana una alta, meditati la urmatoarea afirmatie: "Sa incepi azi sa faci ceva. Cu tine, pentru tine, pentru aia din jurul tau.[...]O persoana cu handicap este o persoana care nu stie si nu incearca sa se deschida catre el si catre lume[...]. Schimbarea vine din fiecare din noi." (Tudor Necula)


Read More

joi, 26 decembrie 2013

Tara mea

Niciun comentariu:

Candva prin scoala primara am citit/invatat cu totii una sau mai multe poezii in care erau zugravite in cuvinte frumusetiile patriei si poate ne-au ramas undeva intr-un sertaras asocieri precum:

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă (Noi, O. Goga) 

sau 

Frumoasa mi-e tara straveche,
Intinsa pe munti si pe vai, 
Cu fete cu flori la ureche, 
Cu mandri si ageri flacai! (Tara mea, O. Cazimir)

Si da, as putea sa spun dupa cativa ani de hoinarit prin tara ca avem niste locuri foarte frumoase. Nu sunt cele mai frumoase, nu sunt neaparat unice. Dintre tarile in care am mai cutrierat cu piciorul sau cu bicicleta si italienii au o tara frumoasa, si austriecii si sunt sigura ca lista poate continua. Si in cele 18 luni de stat in Germania, am descoperit ca si nemtii au o tara frumoasa:



Deci in mod cert nu acesta este argumentul forte! Ma intorc in Romania pentru ca acolo sufletul meu se simte linistit si implinit. Pentru ca acolo, chiar si atunci cand este rece afara, la mine in suflet este cald. Ma intorc pentru ca acolo sunt cei la care tin, ma intorc pentru oamenii din jurul meu asa cum au facut multi din cei stramutati din locurile lor de bastina. Poate ca atunci cand citeam/invatam despre asemenea evenimente nu intelegeam de ce in ciuda tuturor piedicilor si vicisitudinilor oamenii se intorceau sau traiau cu speranta ca se vor intoarce acasa, dar experienta practica m-a facut sa inteleg.

Si totusi Germania e o tara frumoasa, mai frumoasa si mai diversificata decat o pot dovedi imaginile sau jurnalele mele, in care merita sa mergeti, si pe care o voi vizita mereu cu inima deschisa.
Read More

luni, 23 decembrie 2013

Coming home

3 comentarii:

“It's a funny thing about coming home. Looks the same, smells the same, feels the same. You'll realize what's changed is you.” (The curios case of Benjamin Button)

Intoarcerea acasa imi provoaca o bucurie fara margini. Insa bucuria mea este doar parte din bucuria generala, pentru ca la ea se adauga si toate sentimentele nutrite (rostite sau nerostite) de parintii nostri. Iar atunci cand ne-am hotarat ca locul nostru nu e in Berlin/Germania, am stiut ca aceasta e cea mai buna decizie pentru noi si pentru ei. Ma indoiesc in continuare ca e cea mai buna decizie pentru copii nostri (viitori), dar macar pot sa sper ca voi reusi sa gasesc o nisa si in sensul acesta, chit ca ea se va numi Montessori, Waldorf sau homeschooling. Insa acum nu vreau sa vorbesc despre ceea ce nu am, ci doar despre ceea ce exista deja. Conceptiile noastre (ale mele si ale lui Radu) sunt foarte apropiate in ceea ce priveste stilul de viata, iar daca vom fi sanatosi si vom avea atatia bani cat sa ducem un trai decent, suntem siguri ca prezenta noastra acasa, alaturi de parinti, va conta mai mult decat toti banii din lume, trimisi de la mii de kilometri distanta. E adevarat, e bine sa ai bani, dar ei nu tin loc nici de dragoste, nici de afectiune. Ei cumpara timpul unei infirmiere, insa nu aduc aceeasi alinare pe care o aduce prezenta unei persoane dragi aproape. Si nimeni nu poate avea grija cu mai mult drag de parintii tai, decat poti sa ai tu. Asa cum mi-a repetat bunica de nenumarate ori: "sangele apa nu se face".

Apoi, nu pot sa nu ma gandesc cata bucurie le vor aduce nepotii. Si cat ajutor vor insemna pentru noi, atunci cand va veni vremea copiilor. Este interesant sa analizez cum cele 18 luni de Berlin mi-au inversat conceptiile. Atunci cand am plecat ma gandeam in primul rand ca le vom oferi copiilor nostri o viata mai buna si mai multe sanse decat ar avea in Romania. Insa departe fiind ne-am dat seama cat de multi suntem legati de "acasa". De parinti, de prieteni, de Carpati, de oamenii extraordinari pe care i-am intalnit in tara de-a lungul timpului. Probabil, chiar daca la un moment dat conditiile economice/financiare ne vor sili sa plecam din nou undeva, in lume, va ramane mereu dorinta de a te intoarce acasa. Asa cum spunea si Claudia, cand emigrezi undeva, trebuie sa te hotarasti in primii ani ce vrei sa faci mai departe: sa te integrezi in noua societate, sa revii de unde ai plecat...Cu cat vei amana mai mult luarea unei decizii, cu atat va fi mai greu sa te hotarasti, legaturile de acasa se vor raci usor, usor, te vei indeparta de prieteni, etc. Iar daca in noua ta patrie nu iti vei face noi prieteni, ci doar niste cunostinte, vei ajunge sa te simti singur, sa traiesti singur, sa razi singur si sa plangi singur. De murit, mori oricum singur dar intrebarea e cum traiesti pana atunci?



Read More

vineri, 20 decembrie 2013

The road to home

Niciun comentariu:

Oh the leaves are falling from the trees 
And the snow is coming, don't you know? 
But I'll still remember which way to go 
I'm on the road, the road to home

Read More

miercuri, 18 decembrie 2013

Case din sticle de plastic

Niciun comentariu:

Un om care traieste pe strada are fara indoiala nevoie de mai mult decat de un acoperis deasupra capului. Daca doar ii dai o casa/o camera/ patru pereti il ajuti intr-un fel, insa el are nevoie de mai mult. In primul rand trebuie sa stie sa faca ceva, apoi are nevoie de ajutor pentru a se reintegra in societate si in campul muncii, caci vai, o casa nu se intretine singura (si asta numai cand vine vorba de a plati utilitatile). Si chiar daca ideea de a contrui case din sticle de plastic nu este fezabila oriunde in lume (datorita conditiilor climatice, datorita lipsei spatiului etc), totusi nu pot sa nu remarc ingeniozitatea proiectului de mai jos si nu pot sa nu ma gandesc cat de mult s-ar prelungi durata de viata a unui pet. Sau cat de valoroase ar putea deveni peste noapte...



Read More

luni, 16 decembrie 2013

Despre cusut si ii

3 comentarii:

Exista o vorba care spune ca ar fi bine ca fiecare om sa planteze de-a lungul vietii sale macar un pom. Insa va imaginati voi, drage romance, cum ar fi daca ar exista si o vorba de genul: fiecare femeie sa isi coasa macar in viata o camasa, eventual o ie, avand in vedere simbolistica reunita de aceasta piesa de vestimentatie si importanta ei in randul straielor populare? 

In zilele noastre ar fi o proba de indemanare (sa fim seriosi, suntem din ce in ce mai straine de ata si de ac), de imaginatie (asta daca vrei sa iti compui singura modelul), un exercitiu de zen (va imaginati stand in fotoliu si in loc sa sariti din site in site, sa urmati cu atentie si concentrare modelul), dar in primul rand ar fi o redescoperire a identitatii, o reintoarcere la origini. Din cauza primelor trei motive citate mai sus nu ma vad inca facand asa ceva. Insa desi obisnuiesc sa dau verdicte, viata m-a invatat sa le temperez adaugand un "inca". Maturitatea poate isi spune si ea cuvantul, sau pur si simplu experientele anterioare care mi-au demonstrat de nenumarate ori "niciodata sa nu spui nicioadata". Deci, cum spuneam, momentan, mai repede muncesc ceva si pun un ban deoparte si imi iau o a treia ie. 
Una din iile mele
Insa intre o ie perfecta (si implicit admirata), dar cumparata, si una imperfecta, dar iesita din mainile voastre, ce ati alege? Daca ati purta ia cusuta de voi si cineva v-ar spune cat de faina este, sau v-ar intreba de unde ati cumparat-o, chiar si daca nu veti recunoaste ca ati cusut-o voi (poate din modestie, poate din timiditate), nu v-ar creste inima de bucurie? 

Ei bine, ceva de genul acesta face prietena mea Kya in momentul de fata. Si nu pot decat sa o admir pentru curajul pe care l-a avut cand s-a apucat de acest proiect. Nu, nu pentru munca la care s-a inhamat (astea au fost primele cuvinte care mi-au venit sub degete cand scriam acest text), ci pentru initiativa. Atunci cand o faci cu drag, atunci cand pui suflet, atunci cand o faci dintr-o pornire interioara nu mai este o munca. Este un drum, este o cale. Nu ai de unde sa stii unde te va duce acel drum si ce fel de om vei deveni atunci cand vei ajunge la capat, dar cu siguranta vei invata lucruri noi, despre tine si despre lumea care te inconjoara. Despre radacinile tale poate, despre valori, despre trasaturi de caracter pe care doar le intuiai sau care stateau undeva ascunse, asteptand doar oportunitatea de a iesi  la iveala. Si mai pot sa mai fac ceva pentru tine Kya: sa te incurajez, sa iti spun ca eu cred ca vei reusi, iar ia va fi cea mai frumoasa piesa din colectia ta vestimentara. Sau cel putin va fi bluza pe care o vei purta cu cea mai mare mandrie. 

Si daca pana acum nu m-am gandit niciodata la a face asa ceva, acum s-a plantat cumva samanta si poate, cine stie, cand va da de pamant fertil, va incolti.

Imagini cu ia Kyei (in devenire): Pasul 4 si pasul 5.

Read More

miercuri, 11 decembrie 2013

Make Me a German

Niciun comentariu:

Acum o saptamana am vazut un documentar/film produs de BBC despre viata germanului de rand. Trebuie sa spun din capul locului ca nu este la fel peste tot in Germania, ca nu toti nemtii traiesc la fel, insa as putea sa insir cateva lucruri pe care le-am experimentat si eu cat am stat in Germania, si care se regasesc si in acest documentar:
- importanta si traditia intreprinderilor mici si mijlocii;
- seriozitatea cu care este privita munca in Germania;
- importanta pe care nemtii o acorda ordinii si curateniei in casa;
- faptul ca nemtii sunt destul de cumpatati cand vine vorba de bani. Nu cheltuiesc prea mult, mancarea este relativ ieftina, multi folosesc oricum magazinele de discount etc;
- religioziatatea programului de liniste;
- numarul destul de mare de femei care stau acasa (datorita sistemului de taxe, datorita programului scolilor etc);
- rata mica a natalitatii, care se incapataneaza sa ramana mica indiferent de masurile pe care le iau autoritatile in acest sens (despre care am mai scris aici).
 -vremea (vremea aceea gri e atat de comuna in Germania, de-a latul tarii si de-a lungul a 6 luni din an);
- numarul mare de masini germane de pe sosele;
- numarul mare de cluburi/asociatii pentru orice.
- preferinta oamenilor spre a inchiria vs a detine o propietate (si cu atat mai putin un apartament de bloc intr-un oras mare).
- partea cu folosirea telefonului/emailul personal la locul de munca nu este 100% adevarata. Depinde unde lucrezi, ce profil are compania, cat de deschisa/traditionalista este. Dar in Germania se pierde mult mai putin timp "taind frunza la caini", fata de Romania, cel putin.
- renegocieri de salariu la fiecare 6 luni/1 an? Nu se prea practica. Cam singura posibilitate de a castiga mai mult este fie prin promovare, fie schimbandu-ti jobul.
- minutul 16.40: planen/ a planifica. Probabil unul din cele mai importante cuvinte din stilul de viata german.

Si acum, filmul:


Si cum la inceputul filmului de mai sus se spunea ceva despre un alt documentar numit "
Der Durchschnitts Deutsche"/Germanul de mijloc, l-am cautat si pe acesta pe youtube si l-am vazut. E plin de cifre si e doar in germana, in noua parti, dar tot ramane interesant, daca sunteti curiosi, aveti rabdare si intelegeti limba germana. Documentarul e aici.
Read More

luni, 9 decembrie 2013

Brot für die Welt/Paine pentru lume

Niciun comentariu:

"Andere Länder, andere Sitten“, sagt ein Sprichwort. So isst man in Frankreich und Italien zum Beispiel Brot zu einer Mahlzeit, in Deutschland aber ist Brot häufig die Mahlzeit selbst./"Alte tari, alte obiceiuri" spune un proverb. Astfel, daca in Franta sau Italia lumea mananca paine la masa, in Germania, painea reprezinta ea insasi o masa. (sursa aici)
Am mai scris acum ceva timp despre cultura pe care o au nemtii pentru paine. Sau poate ca e deja afectiune...In multe locuri din lume painea e un aliment important. Nici Romania nu se abate de la regula, in mediul rural cel putin, painea fiind in prezent o necesitate zilnica. Ea ajunge atat in farfuriile oamenilor cat si trocul animalelor. Insa daca la noi painea cautata (si apreciata) e in majoritate cat mai alba si mai frumos crescuta, la nemti lucrurile sunt diferite de la o zona la alta. Ceea ce este comun insa, ramane atasamentul lor pentru paine. Nu sunt putini cei care spun ca plecati pentru mai mult timp din Germania, au simtit acut lipsa painii cu care erau obisnuiti. Adica, daca mie imi lipsesc Carpatii si varietatea peisajului din Romania, nemtilor le lipseste painea. Si stand 18 luni in Berlin, pot sa zic ca incep sa ii inteleg.

Brutariile sunt ceva la fel de important in viata nemtilor ca si supermarketurile ori farmaciile. Uneori, pe site-urile de anunturi imobiliare, la descrierea zonei in care este amplasat un apartament sunt precizate si distanta pana la cel mai apropiat supermarket, pana la cea mai apropiata farmacie si brutarie. Alteori, citind review-uri ale hotelurilor din Berlin am gasit comentarii de oameni nemultumiti ca langa hotelul X, amplasat intr-o locatie idilica, in mijlocul padurii, nu se gasea nicio brutarie la care sa poata servi micul dejun. Ba, uneori brutariile sunt chiar "mai cu mot" fata de restul magazinelor. Daca duminica tot este inchis (cu exceptia catorva supermarketuri din gari), unele brutarii (inclusiv in orase mai mici) au deschis in intervalul 7-10 sau 8-11. Suficient cat neamtul sa se scoale, sa se imbrace, sa coboare sa cumpere painicile calde si apoi sa pregateasca si sa serveasca un mic dejun prelungit in familie, dupa regula 2 din "How to be german in 20 easy steps".

Acum insa, desi brutariile sunt pe toate drumurile si toate au clienti, ele nu sunt patiseriile sau covrigariile romanesti. La brutarie gasesti cam 70% paine, ceva sandvisuri (tot cu painea lor) si ceva produse de patiserie (gen eclere, cartofi, polonezi cu vanilie etc). Insa painea e de baza. Dupa pranz nu se mai coace nimic de patiserie, ci doar de brutarie, sa aiba omul ce lua acasa cand vine de la munca si se opreste sa cumpere paine. Acum si painea difera (si de la o tara la alta, dar si de la o zona la alta). In Berlin cel putin, procentajul de paine alba e de cam 25% din totalul painilor (poate chiar mai putin). Restul este paine din faina integrala, paine cu diverse seminte, paine neagra etc. Preturile sunt si ele inversate. Chiflele albe sunt 20 de centi, cele din faina integrala cu seminte de dovleac, mac etc, pleaca de la 50 de centi. Chiflele au de regula afanatori, ele fiind gandite sa fie consumate calde/proaspete. Painea in schimb este bine indesata, putand sa tina o saptamana fara probleme. Recordul momentan este detinut de painea de mai jos, ce a rezistat 3 saptamani (tinuta insa la frigider, in stergar). Bineinteles ca in zilele noastre, brutarul nu se mai trezeste la ora 4 pentru a coace painea de dimineata si cand vorbesc de brutarii, ar fi mai corect sa spun lanturi de brutarii ori francize. Totusi in orasele mici, am gasit in continuare brutarii cu produse "home made". Este foarte simplu sa iti dai seama dupa combinatia gust +aspect+pret, daca o prajitura e facuta industrial sau nu.

Painea castigata de Radu la un concurs, ce a durat aproape 3 saptamani (poza a fost facuta totusi in saptamana 1)
Painea curenta
Citeam intr-un articol de pe Deutschewelle si despre diferentele regionale. De exemplu in vestul Germaniei (in bazinul Ruhr) se consuma majoritar paine neagra ori paine integrala, acest obicei fiind o mostenire din perioada in care in zona se extragea carbune, munca fizica era grea si oamenii aveau nevoie de energie si de alimente satioase. Pe de alta parte, in sudul Germaniei, painea neagra nu este nici pe departe atat de cautata, brutariile pregatind zilnic cantitati impresionante de covrigi (Brezel)-deci paine alba. Brezel, bere si un Weisswurst.

Astfel, datorita importantei pe care nemtii o acorda painii, nu este de mirare ca exista o organizatie caritabila numita "Brot für die Welt", aparuta prin 1959 in Germania, pe langa Biserica Protestanta si care are ca principal scop asigurarea unor resurse decente de hrana pentru locuitorii tarilor subdezvoltate, dezvoltare durabila, agricultura sustenabila. Urmeaza sustinerea educatiei si sanatatii, lupta impotriva violentei si sustinerea demoractiei. Reclamele lor prezente cam peste tot in Berlin sunt destul de sugestive si cred ca au si un oarecare impact deoarece semintele pe care incearca sa le planteze gasesc un teren propice in mentalitatea germana atasata painii. Cred ca atunci cand ii spui unui german ca oamenii din tara X nu au o paine sa puna pe masa, reusesti sa il atingi la o coarda sensibila...
Credits wikipedia. Mesaj: "E suficient pentru toata lumea aici"
Read More

vineri, 6 decembrie 2013

Mos Nicolae a venit cu...orkanul

3 comentarii:

Limbii germane i se pot asocia multe adjective, dar "melodioasa", in niciun caz! Prima imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la modul in care suna germana comparativ cu limbile latine este caricatura de mai jos (cuvantul fluture in mai multe limbi).


Astfel, daca pentru delicata insecta nemtii au un cuvant atat de complicat (a si citi "dur"), nu ma mira faptul ca pentru un uragan, au cuvantul "orkan". Dar, oricat de periculos suna, orkanul nemtilor a fost imprumutat de la olandezi (de la orkaan, cu aceeasi semnificatie), cuvantul olandez, venind la randul lui de la spaniolul huracán, ce deja ne suna cunoscut.

Ei bine, in nordul Germaniei (si tangential in Berlin) este in desfasurare un asemenea uragan. Dar furtuna de fata nu a lovit doar Germania, ci mult mai multe tari din nordul Europei, si poarta nume diferite dupa cum am aflat cu interes de pe wikipedia: Bodil (la danezi), Sven (la suedezi), Sinterklaasstorm (la olandezi)-cu alte cuvinte "Furtuna de Sfantul Nicolae", Cameron (in Marea Britanie), Ksawery (la polonezi), si Xaver (la nemti).

Daca esti vant si vrei sa te numesti orkan, trebuie sa poti! Sa poti sa bati cu cel putin 117 km/h, adica sa atingi nivelul 12 (din 12) de pe scara Beaufort a fortei vantului. Nu poti asa de tare? Atunci nu esti decat cel mult o frutuna cu aspect de orkan. Dar nu esti un orkan adevarat, si nu o sa intrii in statistici ca atare. Na, sac! 

Din placerea nemtilor de a avea cate un termen pentru orice, orkanul, prin definitie e furtuna ce vine dinspre Atlantic (deci cam tot ce ajunge in Europa). Furtunile dinspre Pacific se numesc "taifun", iar cele dinspre Oceanul Indian "ciclon". Va rog sa nu le confundati!

In ceea ce il priveste pe Xaver, autoritatile locale sunt destul de relaxate, mai ales ca Berlinul va fi doar tangential afectat de uragan. Totusi, dupa vorba "perfect planning prevents pathetic performance", ieri, scoala s-a terminat mai devreme, iar azi nu era oligatoriu sa mergi la scoala. Situatia se arata mai serioasa in zona Marii Baltice, dar chiar si asa, autoritatile feredrale sunt optimiste, caci doar o mica parte din Germania va fi afectata. O situatie mult mai buna decat in 2007, cand Kyrill "a maturat" intreaga tara.
Avertizarea meteorologica
Asa ca, nu imi ramane decat sa ma uit pe fereastra si sa il admir pe Xaver-orkanul.

Tschüss!

Read More

miercuri, 4 decembrie 2013

Mica mea cultura (de kefir)

6 comentarii:

Nu stiu despre voi, dar eu prin scoala generala am prins moda cu animalutul de companie electronic. Era un device cam cat un Ipod Nano de a treia generatie, dar ceva mai gros, cu ecran alb-negru, pe care era afisata o "fetisoara" compusa parca din cuburi de Tetris, ce stia sa planga, sa fie multumita, sa se prefaca dormind etc. Il agatai la breloc, in carai oriunde dupa tine si trebuia sa ai grija de el, sa ii dai ce isi dorea (in general mancare virtuala). Trebuia sa te prinzi cam cand se trezea din somn, sa ii dai de mancare, altfel incepea sa planga etc. Cred ca prin aceasta "inventie" au fost targetati copii aceia nefericiti, ai caror parinti nu le lua nici caine, nici pisica (si stiau parintii ce stiau), si care, cu sufletul lor mic de copil. isi doreau un animal de companie. Doar la joaca, preferabil. Asa ca toti, se faceau ca au grija de acest animalut virtual si o faceau cand ti-era lumea mai draga, in timpul orelor, vazandu-i pe unii cum butoneaza pe sub banca. Apoi au venit jocurile video din ce in ce mai evoluate si mai nimeni nu a mai simtit nevoia unui animal de companie.

Dupa un an de zile de stat fara Pisuc, nu am mai rezistat si mi-am luat animal de companie. Animale de fapt, ca sunt mai multe. Glumesc acum. De fapt, in vederea unui tratament prelungit cu antibiotice, nemultumita de oferta de pe piata, mi-am facut rost de o cultura de bacterii de Kefir de la Em. Si m-am apucat sa o cresc. Prea multa bataie de cap nu este, mai ales ca la fiecare doua zile obtin si cate un beneficiu gustos si sanatos. Practic ceea ce obtii este o reglare a tranzitului intestinal. In plus, poti sa mananci orice, in orice combinatie, sa amesteci bere, cu lapte si rosii, fara repercursiuni.

Cum deja am primit cereri de cultura, am zis ca nu ar strica sa descriu procesul pe larg, o singura data, pentru a nu ma repeta de fiecare data cand voi imparti din bacteriile mele.

Necesar:

- cateva colonii de bacterii
- un borcan de sticla cu capac (dar nu e musai sa fie capac cu filet), de minim 800 ml (ca sa puteti amesteca) sau o sticla de sticla cu gura mai lata..
- lapte proaspat (in functie de borcan si de cat kefir vreti sa produceti). Eu am folosit si lapte cu 1.5% grasime (kefirul iese mai lichid), dar si lapte cu 3.5-3.8% grasime (kefirul iese muuult mai bun). Daca folositi lapte de vaca neprocesat (proaspat muls), il fierbeti mai intai pentru a omori celelate bacteriilor (bune sau rele) si il raciti bine (temperatura camerei) inainte de a-l pune peste cultura voastra, pentru a nu omori bacteriile de kefir.
- o lingura de lemn
- strecuratoare/sita de plastic
- un recipient de colectare a produsului finit (castron, alt borcan etc)
! Nu folositi obiecte metalice (oale, linguri site)

Kefir homemade in 6 pasi simplii:

1. Se ia borcanul, se pune inauntru coloniile de bacterii si se adauga lapte proaspat. Nu umpleti borcanul pana la varf. Lasati un spatiu liber de 1-2 degete, pentru ca din procesul de fermentatie va rezulta dioxid de carbon, ceea ce va duce la o usoara "umflare"/crestere in volum a continutului. Daca folositi un borcan cu capac cu filet, deschideti capacul periodic sau puneti capacul doar "superficial", fara sa il infiletati.

2. Plasati borcanul la loc intunecat si calduros. Eu il acopar cu o carpa si il pun langa calorifer pe timpul iernii. Daca sta la 22-23 de grade, kefirul e gata in aproximativ 2 zile.

3. Optional mai amestescati din cand in cand prin el cu o lingura de lemn (eu amestec o data pe zi, cand imi aduc aminte).

4. Observati procesul de transformare/gustati. Momentul propice pentru a strecura Kefirul depinde de fiecare dintre voi. Unora le place mai acrisor, altora nu. Trebuie in principiu sa gustati si dupa cateva "productii" va veti da seama cand trebuie strecurat. Eu il las pana cand la fundul borcanului incepe sa stranga zer. Daca zerul e cam de un deget, atunci kefirul e pe gustul meu. Daca e mult zer, kefirul va fi mai acru (mie imi place si asa, lui Radu mai putin). Daca nu e zer, gustati si vedeti daca e sau nu gata/pe gustul vostru.
Kefirul meu de doua zile, inainte de a-l strecura.
Observati zerul de un deget pe fundul borcanului
5. Pentru strecurat trebuie sa va pregatiti: un recipient de colectare, o sita de plastic si o lingura de lemn. Daca sita voastra nu e foarte mare, nu il turnati pe tot odata, ci in 2-3 transe. Cu lingura de lemn amestecati delicat, astfel incat pe sita sa va ramana doar coloniile de bacterii ce vor fi refolosite, iar in recipient sa ajunga kefirul.
Procesul de strecurare
6. Coloniile de bacterii le puneti inapoi in borcanul golit (nu e nevoie sa il spalati dupa fiecare tura, procesul merge mai repede cu borcanul "murdar"), adaugati lapte si ati ajuns din nou la pasul 1.

Kefirul proaspat strecurat (recipientul cu capac rosu) si productia urmatoare (in borcanul de sticla)
Din cand in cand bacteriile acelea se vor inmulti (dovada ca sunt niste organisme vii). Atunci, ca sa le rariti aveti mai multe posibilitati:
a) dati mai departe din ele, daca e cineva interesat
b) le mancati (asta fac eu de regula)
c) le aruncati (e pacat de ele, zau asa. Luati mai bine o lingura, bagati-le in gura, mestecati-le sau nu, si ele ajung in stomac si apoi in intestin si faceti si voi o populatie fericita de bacterii sanatoase).
Detaliu cu bacteriile mele
FAQ

1. Plec de acasa pentru mai mult de doua zile, ce fac cu kefirul?

a) pleci doar 3 zile: Pune-l intr-un loc mai racoros, procesul de fermentatie va fi vizibil incetinit. Cand te intorci, kefirul fie va fi numai bun de strecurat, fie va mai trebui lasat (poti sa il pui la caldura daca vrei sa fie gata mai repede), fie se va fi strans deja mai mult zer, semn ca va iesi mai acru, dar in continuare sanatos, si il poti strecura.

b) pleci mai multe zile: Dupa ce ajungi la pasul 6, pui bacteriile in borcan, lapte (eu pun cam jumatate de borcan doar) si bagi borcanul la frigider. Bacteriile mele au stat fericite la frigider o saptamana, bacteriile lui Em au rezistat doua saptamani fara probleme. Din cauza temperaturii foarte joase procesul de fermentatie e stopat. Cand te intorci acasa, scoti borcanul de la frigider, completezi cu lapte daca mai e nevoie/schimbi laptele daca ti se pare ca s-a intamplat ceva necurat acolo si reiei procesul de la pasul 2. Uneori va fi nevoie sa il tii la cald doar o zi ca sa se definitiveze procesul, alteori mai mult ori mai putin. Trebuie gustat si/sau observat.

2. Kefirul meu e gata, dar nu pot sa il scurg pentru ca nu am lapte sa completez.

Pune borcanul in frigider (procesul de fermentatie va fi stopat/incetinit). Pentru o perioada scurta,(gen o zi) poti sa le lasi si in apa, nu se intampla nimic catastofal, dar nu exagera! Cel mai bine bacteriile tale stau in lapte :)

3. Vreau sa dau si altcuiva cateva colonii de bacterii

Foarte bine! Asteapta sa se stranga mai multe/ sa se inmulteasca, imparte-le in jumate, pune jumatatea pe care vrei sa o dai intr-un recipient de sticla, adauga ceva lapte peste si inmaneaza-l destinatarului. Daca "predarea" se face de pe o zi pe alta, poti sa il transporti si intr-un recipient de plastic/sticla de plastic cu gatul mai lat.

4. Vreau sa il iau cu mine peste mari si tari.

Daca mergi cu masina, pune-l intr-un borcan cu capac cu filet si nu uita, fixeaza-l bine, ca sa nu se rastoarne, si din cand in cand nu uita sa mai desfaci capacul. Daca mergi cu avionul, pune-l intr-un recipient de plastic inchis ermetic (dar nu plin), la bagajul de cala.

5. Mai sunt si alti nebuni care cresc bacterii pentru Kefir?

Da! Exista si un (cel putin) grup de FB cu tematica asta, de unde oameni pot procura culturi de chefir: https://www.facebook.com/groups/kefir.romania/

Album foto cu pasii completi: aici
Tutorialul lui Em: aici

Un document destul de complex scris de Edward R. Farnworth si intitulat Kefir – a complex probiotic, trimis de Em si disponibil aici.

Mike si Em
Read More

duminică, 1 decembrie 2013

Mica publicitate (matrimoniala)

Un comentariu:

La sauna e, de regula, plictiseala mare. Intre sedintele de transpirat te mai indeletnicesti cu un dus, o gura de apa si cica o portie de relaxare pentru urmatoarea intrare. Acum, relaxarea asta nu e lunga, pentru ca te ia frigul, cred ca ai cam 7-8 minute, depinde de conditii. In mod evident intr-un timp atat de scurt nu poti decat sa frunzaresti, cel mult, o revista. In niciun caz nu te poti "scufunda" in detaliile unei scrieri filozofice sau intr-un roman extrem de interesant. De regula, la sauna, iau cu mine una din revistele celor de la DAV (Clubul Alpin German). Apar o data la doua luni, sunt destul de bogate in continut interesant, au si poze, la articolele mai lungi poti sa citesti o sectiune, sa faci pauza, sa reiei. si tot asa. Totusi, fiind in germana, trebuie sa fac un efort suplimentar de intelegere, ce nu se potriveste foarte bine cu momentul in care stai ca o leguma pe sezlong. Dar saptamana asta am descoperit o rubrica harazita sa fie citita la sauna. Rubrica de "Mici anunturi", si de aici, anunturile "matrimoniale". El o cauta pe Ea si Ea il cauta pe El sa faca nebunii pe munte, eventual sa ramana prieteni pe viata, sau chiar mai mult de atat. Anunturile sunt scurte, multe sunt extrem de hazlii (dupa cum o sa puteti vedea si voi) si citindu-le desprinzi si un profil general al cautatorilor: ceva mai multi barbati (94 vs 74), barbatii sunt mult mai poetici, varsta medie e undeva in intervalul 40-50, cu destul de multe intrari si la 60+, textele fiind atat de diferite unele de altele, incat aproape ca sunt in stare sa le citesc pe fiecare in parte.

Sa va dau cateva exemple:

"Prinz, cauta prinzesa montana desteapta si draguta, care isi doreste copii".
"EL o cauta pe EA, pentru toate activitatile ce sunt placute in doi: drumetie, mers la film, gatit, mancat, sex".
"Orasul X +/- 50 km. Ce femeie draguta si activa isi doreste sa descopere lumea pe bicicleta, alaturi de un neamt sportiv din Bayern (47 de ani)?"
"Single (50 de ani/1.78/71 kg, inginer) practicant de mtb, alergare, triatlon,calatorii, wellness, vegetarian, ii place sa gateasca, ii place vinul, cafeaua, insulele tropicale, toate culturile din lume, rasul, optimismul....e cineva cu aceleasi interese?"
"Depresie de iarna? El 47 de ani, 1.76, slab, subtirel, sportiv, aduce razele de soare in viata ta. Sa ne plimbam impreuna prin pietele de Craciun, sa schiem, sa patinam, sau doar sa savuram momentele de stat in fata semineului? Esti sportiva, ai intre 35 si 45 de ani, razi cu placere, iti plac atat locurile din jur cat si libertatea/activitatile in aer liber, armonia si conversatiile placute, sau ai chef de lucruri traznite? Atunci da un semn la ...."


Pe langa asemenea capodopere anunturile date de ELE sunt chiar plictisitoare:
"Nou sosita in München (44 ani, 1.76) se bucura sa descopera muntii si orasul impreuna cu tine. Si sa te descopere".
"Ea, 51 de ani, 1.62, 53 de kg, se catara, schiaza, doarme in aer liber, a calatorit prin lume, cauta partener de coarda pentru o calatorie in viata".
"Eu, 36 de ani, sunt pasionata de natura, am calatorit pe apa si pe uscat, ma catar. Mi-ar place sa fim impreuna. Ma insotesti?"

Read More